Salmos, 44

1. Lo escuchamos, oh Dios, con nuestros oídos y nos lo transmitieron nuestros padres: las hazañas que en su época tú hiciste, con tu propia mano, en otros tiempos.

1. Maestrului de cor. Al fiilor lui Córe. Poem.

2. Para implantarlos, expulsaste a naciones y para extenderlos, maltraste a pueblos.

2. Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit; părinţii noştri ne-au povestit lucrarea pe care ai săvârşit-o în zilele lor, în zilele de demult.

3. No conquistó al país su propia espada, ni su brazo los hizo vencedores, sino que fueron tu diestra y tu brazo y la luz de tu rostro, porque los amabas.

3. Tu, cu mâna ta, ai alungat neamuri şi i-ai sădit pe ei, ai zdrobit popoare şi i-ai lăsat pe ei [să se răspândească].

4. Tú, mi rey y mi Dios es quien decide las victorias de Jacob.

4. Căci nu prin sabia lor au luat în stăpânire pământul şi nu braţul lor i-a mântuit, ci dreapta ta şi braţul tău şi lumina feţei tale, pentru că în ei ţi-ai găsit plăcerea.

5. Por ti hundimos a nuestros adversarios y en tu nombre pisamos a nuestros agresores.

5. Tu eşti regele meu, Dumnezeule, cel care hotărăşti victoriile lui Iacób!

6. No es mi arco en quien yo confío, ni es mi espada quien me da la victoria;

6. Prin tine i-am respins pe asupritori şi în numele tău i-am călcat în picioare pe cei care s-au ridicat împotriva noastră.

7. mas por ti vencemos a nuestros adversarios, tú dejas en vergüenza a los que nos odian.

7. Căci nu mi-am pus încrederea în arcul meu şi nu sabia mi-a adus salvarea,

8. A Dios cada día celebramos y sin cesar alabamos tu nombre.

8. ci tu ne-ai salvat de asupritorii noştri şi i-ai făcut de ruşine pe cei ce ne urau.

9. Ahora, en cambio, nos rechazas y humillas y no sales al frente de nuestras tropas.

9. În Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua, lăudând mereu numele tău. Sélah

10. Nos haces ceder ante el adversario y los que nos odian saquean a gusto.

10. Acum însă tu ne respingi şi ne umileşti şi nu mai ieşi alături de oştirile noastre.

11. Nos entregas como ovejas a la matanza, y nos dispersas en medio de las naciones.

11. Ne faci să dăm înapoi în faţa vrăjmaşului şi cei care ne urăsc ne pradă.

12. Vendes a tu pueblo por un precio irrisorio y no ganas nada con tu negocio.

12. Ne dai ca pe nişte oi la tăiere şi ne risipeşti printre naţiunile păgâne.

13. Nos haces el escarnio de nuestros vecinos, todos en derredor se burlan y se ríen.

13. Îţi vinzi poporul tău fără câştig şi nu te îmbogăţeşti prin vânzarea lui.

14. Servimos de escarmiento a las naciones, y los pueblos menean la cabeza.

14. Tu ne faci de ocară în faţa vecinilor noştri, de râs şi de batjocură pentru cei din jurul nostru.

15. Tengo siempre delante mi deshonra y enrojece mi rostro la vergüenza

15. Ne faci să fim de batjocură printre neamuri; clatină din cap [la vederea noastră] cei care nu sunt popor.

16. al oír los insultos y blasfemias, al ver el odio y la venganza.

16. Toată ziua umilirea este înaintea mea şi ruşinea îmi acoperă faţa,

17. Todo esto nos pasó sin que nosotros te olvidáramos o rompiéramos tu alianza.

17. din cauza glasului ce mă insultă şi mă ocărăşte, în faţa duşmanului şi a celui dornic de răzbunare.

18. No se dio vuelta nuestro corazón ni dejaron tu senda nuestros pasos.

18. Toate acestea au venit peste noi, dar n-am uitat de tine şi n-am călcat alianța ta.

19. Pero nos aplastaste en el desierto, y nos cubrió la sombra de la muerte.

19. Inimile noastre nu s-au dat înapoi şi paşii noştri nu s-au abătut de pe calea ta.

20. Si hubiéramos olvidado el nombre de nuestro Dios tendiendo las manos hacia un dios extranjero,

20. Dar tu ne-ai zdrobit în locul unde sunt şacalii şi ne-ai acoperit cu umbra morţii.

21. ¿no es cierto que Dios lo hubiera visto, el que conoce los secretos del corazón?

21. Dacă am fi uitat de numele Dumnezeului nostru şi am fi întins mâinile spre un dumnezeu străin,

22. Por tu causa nos matan a cada rato, y nos vemos como ovejas ante el cuchillo.

22. oare Dumnezeu nu ar fi băgat de seamă, el, care cunoaşte ascunzişurile inimii?

23. Despiértate, ¿por qué duermes, Señor? ¡Levántate y ven a socorrernos!

23. Căci pentru tine suntem daţi morţii toată ziua, suntem socotiţi ca nişte oi de înjunghiere.

24. ¿Por qué escondes tu cara? ¿olvidas nuestra opresión, nuestra miseria?

24. Trezeşte-te, pentru ce dormi, Doamne? Scoală-te, nu ne respinge la nesfârşit!

25. Nos arrastramos por el polvo y a la tierra se pega nuestro vientre.

25. Pentru ce îţi ascunzi faţa? Pentru ce uiţi de umilirea şi de oprimarea noastră?

26. ¡Levántate, Señor, y socórrenos, acuérdate de tu bondad y líbranos!

26. Căci sufletul nostru este doborât în praf şi trupul nostru s-a lipit de pământ.

27.

27. Ridică-te! Vino în ajutorul nostru şi, pentru îndurarea ta, mântuieşte-ne!