Salmos, 144

1. Bendito sea el Señor, Roca mía, que mis manos adiestra para el combate y mis dedos para la batalla,

1. Al lui Davíd. Binecuvântat să fie Domnul, stânca mea! El îmi învaţă mâinile pentru luptă şi degetele, pentru bătălie.

2. él es mi refugio y mi baluarte, mi fortaleza y mi libertador, mi escudo en que me amparo, él humilla los pueblos a mis pies.

2. El este aliatul meu fidel şi tăria mea, turnul meu [de apărare] şi eliberatorul meu. El este scutul meu, în care mi-am găsit refugiu, el îmi dă în stăpânire poporul.

3. Señor, ¿qué es el hombre para que de él te acuerdes? ¿qué es el hijo de Adán para que en él pienses?

3. Doamne, ce este omul, că te îngrijeşti de el, sau fiul omului, că te gândeşti la el?

4. El hombre es como un soplo, sus días como la sombra que pasa.

4. Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece.

5. Señor, inclina tus cielos y desciende, toca los montes para que echen humo.

5. Doamne, apleacă cerurile tale şi coboară, atinge-te de munţi şi vor fumega!

6. Envía tus relámpagos, dispérsalos, tira tus flechas y cáusales estragos.

6. Sloboade fulgerele tale şi împrăştie-i; trimite săgeţile tale şi pune-i pe fugă!

7. Desde lo alto tiéndeme tus manos, sálvame sacándome de las aguas profundas y de manos de los hijos de extranjeros,

7. Întinde mâinile tale din înălţimi şi eliberează-mă, salvează-mă de apele cele mari, din mâna fiilor celor străini!

8. cuya boca dice falsedades y su diestra es una diestra de perjurio.

8. Căci gurile lor spun deşertăciunea şi, [ridicând] mâna dreaptă, jură fals.

9. Oh Dios, quiero cantarte un canto nuevo, y tocar para ti en la lira de diez cuerdas,

9. Dumnezeule, îţi voi cânta un cântec nou, pe harpa cu zece coarde voi cânta psalmi pentru tine,

10. a ti que das a los reyes la victoria, que salvas a David, tu servidor de la espada que mata

10. pentru tine, care dai mântuire regilor, care îl eliberezi pe Davíd, slujitorul tău, de sabia celui rău.

11. #

11. Eliberează-mă şi mântuieşte-mă din mâna fiilor celor străini! Căci gurile lor spun minciună şi, [ridicând mâna] dreaptă, jură fals.

12. Aquí están nuestros hijos como plantas que van creciendo desde su niñez, nuestras hijas son columnas angulares esculpidas en el frontis de un palacio.

12. Fiii noştri să fie ca vlăstarele ce cresc în tinereţea lor; fiicele noastre, precum coloanele din unghiuri, sculptate, pentru templu.

13. Están nuestros graneros muy repletos, rebosantes de toda clase de cosechas; nuestras ovejas se cuentan por miles, por millares se ven en nuestros campos;

13. Hambarele să ne fie pline, încărcate cu tot felul de provizii; turmele noastre să se înmulţească cu miile în curţile noastre;

14. nuestras bestias viajan muy cargadas. No hay hoyos en los muros ni rendiciones, ni gritos de lamento en nuestras plazas.

14. boii noştri să fie viguroşi. Să nu fie ieşire, nici spărtură şi nici ţipăt în pieţele noastre!

15. Dichoso el pueblo que esta suerte tiene, dichoso el pueblo cuyo Dios es el Señor.

15. Fericit este poporul care are toate acestea, fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!