Salmos, 39

1. Había dicho:"Andaré derecho, para que no peque por mi lengua, le pondré a mi lengua una mordaza mientras el malvado se yergue ante mí".

1. Maestrului de cor. Yedutún. Psalm. Al lui Davíd.

2. Callaba resignado, sin decir palabra, pero me atormentaba al ver su buena suerte;

2. Mi-am zis: „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba mea. Voi pune pază gurii mele cât timp cel nelegiuit îmi va sta împotrivă”.

3. me ardía por dentro el corazón, y el escándalo atizaba el fuego, hasta que al fin se me soltó la lengua.

3. Am stat mut, în tăcere; am tăcut chiar când era vorba de bine şi durerea mea s-a înteţit.

4. "Señor, haz que conozca mi fin y cuál es el largo de mis días, para que sepa lo frágil que soy.

4. S-a înfierbântat în mine inima mea şi în cugetul meu a izbucnit focul. Atunci mi-am dat drumul limbii:

5. A mis días no les diste más de una cuarta y mi existencia es nada para ti. El hijo de Adán se pavonea, pero no es más que soplo

5. „Fă-mi cunoscut, Doamne, sfârşitul meu şi care este lungimea zilelor mele, ca să ştiu cât de lipsit sunt eu!

6. Pasa el hombrel mortal como una sombra, no es más que un soplo, pero se afana y almacena sin saber quién lo tendrá.

6. Iată, tu ai dat zilelor mele o lungime de câteva palme şi durata vieţii mele e ca un nimic în faţa ta. Într-adevăr, e doar deşertăciune tot omul care trăieşte Sélah

7. Si es así, ¿qué me queda, Señor? Pondré en ti mi esperanza.

7. şi ca o umbră este omul care trece. Da, în zadar se zbuciumă; strânge comori, şi nu ştie pentru cine le adună”.

8. No consideres todos mis pecados, no me avergüences ante el insensato".

8. Iar acum, ce pot să mai aştept, Doamne? Nădejdea mea este numai la tine.

9. Me callo, no hablaré más, pues tú así lo dispusiste.

9. De toate fărădelegile mele mântuieşte-mă, să nu mă faci de ocara celui nebun!

10. Aleja de mí tus castigos, que me han destrozado los golpes de tu mano.

10. Am tăcut şi nu mi-am deschis gura, căci tu eşti cel care faci [toate].

11. Corriges al hombre cobrándole sus culpas, roes como polilla lo que más deseó En verdad, el hombre es sólo un soplo.

11. Depărtează de la mine loviturile tale; de apăsarea mâinii tale sunt zdrobit!

12. Señor, escucha mi plegaria, presta oído a mis clamores, no permanezcas sordo a mis lágrimas, pues en tu casa soy un forastero y, como mis padres, peregrino.

12. Prin pedepsele pentru păcat, tu îl corijezi pe om; ca molia îi distrugi dorinţa. Într-adevăr, tot omul este deşertăciune! Sélah

13. Dame un descanso, que pueda respirar antes de que me vaya y ya no esté.

13. Ascultă, Doamne, rugăciunea mea şi pleacă-ţi urechea la strigarea mea, nu fi surd la lacrimile mele, căci sunt străin înaintea ta, un trecător, ca toţi părinţii mei!

14.

14. Întoarce-ţi privirea de la mine, ca să mă înseninez înainte de a mă duce şi de a nu mai fi!