Salmos, 102

1. Señor, escucha mi plegaria, que mis gritos lleguen hasta ti.

1. Rugăciunea unui sărman care este sleit de putere şi îşi revarsă plângerea înaintea Domnului.

2. No me escondas tu cara en el día de mi desgracia, vuelve tus oídos hacia mí el día que te invoco, apresúrate en responderme.

2. Doamne, ascultă rugăciunea mea şi strigarea mea să ajungă la tine!

3. Pues mis días se esfuman, mis huesos se consumen como brasas;

3. Nu-ţi întoarce faţa de la mine în ziua strâmtorării mele; pleacă-ţi urechea spre mine în ziua în care te chem, grăbeşte-te să-mi răspunzi!

4. como hierba segada, mi corazón se seca y hasta me olvido de comer mi pan;

4. Căci zilele mele s-au spulberat ca fumul şi oasele mele ard ca jarul.

5. con lo fuerte de mis sollozos, a través de la piel se ven mis huesos.

5. Inima mea a fost lovită şi se usucă precum iarba, încât uit să-mi mănânc şi pâinea.

6. Me parezco al pelícano del desierto, soy como la lechuza de las ruinas.

6. Din cauza geamătului [continuu], mi s-a lipit pielea de oase.

7. Paso en vela gimiendo como un pájaro solo en un tejado.

7. M-am asemănat cu bufniţa din pustiu, m-am făcut asemenea cucuvelei din ruine.

8. Todo el día me insultan mis enemigos, los que me adulan maldicen de mí.

8. Stau de veghe şi sunt ca pasărea singuratică pe acoperiş;

9. El pan que como es la ceniza, mezclo mi bebida con mis lágrimas;

9. ziua întreagă mă insultă duşmanii; cei care mă lăudau jură împotriva mea.

10. debido a tu cólera y a tu furor pues me arrancaste y me tiraste al suelo.

10. Mă hrănesc cu cenuşă în loc de pâine şi cu lacrimi mi-am amestecat băutura,

11. Mis días son como la sombra que declina, y yo me voy secando como el pasto.

11. din pricina mâniei şi a furiei tale; fiindcă, după ce m-ai înălţat, m-ai doborât.

12. Mas tú, Señor, reinas para siempre, y te invocan por todas las edades.

12. Zilele mele sunt ca umbra care trece şi eu m-am uscat ca iarba.

13. Tú te levantarás, enternecido por Sión, pues ya es tiempo que de ellas te apiades, ya ha llegado la hora;

13. Tu, Doamne, rămâi în veci şi amintirea ta [dăinuie] din generaţie în generaţie.

14. tus siervos se encariñan con sus piedras y sienten pena al ver sus escombros.

14. Tu te vei ridica şi te vei îndura de Sión, căci este timpul [să-ţi arăţi] îndurarea, întrucât a venit timpul potrivit.

15. Entonces los pueblos respetarán tu nombre, y todos los reyes de la tierra, tu gloria;

15. Iată, servitorii tăi îndrăgesc pietrele lui şi le este milă de ruinele sale!

16. cuando el Señor reconstruya a Sión y se manifieste en su gloria,

16. Toate popoarele se vor teme de numele Domnului şi toţi regii pământului, de gloria sa,

17. cuando atienda la oración del despojado y no se haga sordo a su plegaria.

17. pentru că Domnul a reconstruit Siónul şi s-a arătat în gloria lui.

18. Escríbanlo para la nueva generación: un pueblo recreado alabará al Señor.

18. El ia aminte la rugăciunea celor lipsiţi şi nu dispreţuieşte rugăciunea lor.

19. Pues se inclinó de lo alto de su santuario, desde los cielos miró el Señor a la tierra

19. Aceasta să se scrie pentru generaţiile următoare şi poporul care se va naşte îl va lăuda pe Domnul;

20. para escuchar el gemido del cautivo y liberar a los condenados a muerte,

20. pentru că el a privit din înălţimi, din sanctuarul său; Domnul s-a uitat din cer asupra pământului,

21. para que resuene en Sión el nombre del Señor y su alabanza, en Jerusalén.

21. ca să asculte suspinul celor închişi şi pentru a-i elibera pe cei condamnaţi la moarte.

22. Se reunirán entonces los pueblos y los reinos para adorar al Señor.

22. Pentru ca numele Domnului să fie vestit în Sión şi lauda lui, în Ierusalím

23. Agotó mi fuerza en el camino, y ha abreviado mis días,

23. când se vor aduna împreună popoarele şi domniile ca să-i slujească Domnului.

24. pero yo digo: Dios mío, no me arranques a mitad de mis días, siendo que tus años corren de edad en edad.

24. Mi-a vlăguit pe cale puterea, mi-a scurtat [numărul] zilelor. Am zis: Dumnezeul meu,

25. Hace tiempo que fundaste la tierra, y los cielos son la obra de tus manos;

25. nu mă lua la jumătatea zilelor mele; anii tăi sunt din generaţie în generaţie!

26. ellos perecerán, pero tú permaneces, todos se gastan como la ropa, los cambias como un vestido, y se mudan,

26. De la început ai întemeiat pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.

27. pero tú eres el mismo, tus años no se acaban.

27. Ele vor pieri, dar tu rămâi şi toate se vor învechi ca un veşmânt şi le vei schimba ca pe o haină.

28. Los hijos de tus siervos vivirán en ella y su raza siempre te servirá.

28. Dar tu eşti acelaşi şi anii tăi nu se sfârşesc.

29.

29. Fiii slujitorilor tăi vor avea o locuinţă şi descendenţa lor va rămâne în siguranţă în faţa ta.