Salmos, 95

1. Vengan, alegres avivemos al Señor, aclamemos a la Roca que nos salva;

1. Veniţi să cântăm cu veselie Domnului, să strigăm cu bucurie către stânca mântuirii noastre,

2. partamos a su encuentro dando gracias; aclamémosle con cánticos.

2. să mergem înaintea lui cu [cântece] de laudă şi în cântări de psalmi să-l preamărim!

3. Pues el Señor es un Dios grande, un rey grande por encima de todos los dioses.

3. Căci mare Dumnezeu este Domnul şi mare rege peste toţi zeii;

4. En su mano están las bases de la tierra y son suyas las cumbres de los montes.

4. în mâna lui sunt adâncurile pământului şi ale lui sunt înălţimile munţilor;

5. Suyo es el mar, él fue quien lo creó, y la tierra firme, que formaron sus manos.

5. a lui este marea, căci el a făcut-o, şi mâinile lui au plăsmuit uscatul.

6. ¡Entremos, agachémonos, postrémonos; de rodillas ante el Señor que nos creó!

6. Veniţi să-l adorăm şi să ne plecăm [în faţa lui] şi să îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru,

7. Pues él es nuestro Dios y nosotros el pueblo que él pastorea, el rebaño bajo su mano. Ojalá pudieran hoy oír su voz.

7. căci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl păstoreşte, turma pe care mâna lui [o călăuzeşte]! O, de aţi asculta astăzi glasul lui:

8. "No endurezcan sus corazones como en Meriba, como en el día de Masa en el desierto,

8. „Nu vă împietriţi inimile ca la Meríba, ca în ziua de la Mássa, în pustiu;

9. allí me desafiaron sus padres y me tentaron, aunque veían mis obras.

9. acolo m-au ispitit părinţii voştri, m-au pus la încercare, deşi au văzut lucrările mele.

10. Cuarenta años me disgustó esa gente y yo dije: "Son un pueblo que siempre se escapa, que no han conocido mis caminos".

10. Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul [acesta], de aceea, am zis: Este un popor cu inima rătăcită,

11. Por eso, en mi cólera juré: "Jamás entrarán en mi reposo".

11. nu au cunoscut căile mele; de aceea, am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!”.