Salmos, 147

1. Alaben al Señor porque él es bueno, canten a nuestro Dios porque es amable, porque a él le conviene la alabanza.

1. Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că bine este să-i cântăm psalmi Dumnezeului nostru; pentru că plăcut este să-l lăudăm pe el!

2. Reconstruye el Señor Jerusalén, reúne a los exiliados de Israel,

2. Domnul reclădeşte Ierusalímul, îi adună pe cei alungaţi ai lui Israél.

3. sana los corazones destrozados y venda sus heridas.

3. El vindecă pe cei cu inima zdrobită şi leagă rănile lor.

4. El cuenta las estrellas una a una y llama a cada una por su nombre.

4. El socoteşte numărul stelelor şi le cheamă pe nume pe toate.

5. Grande es nuestro Señor, todo lo puede, no se puede medir su inteligencia.

5. Mare este Domnul nostru şi atotputernic, priceperea lui nu are margini.

6. Reanima el Señor a los humildes, pero humillla hasta el polvo a los malvados.

6. Domnul sprijină pe cei sărmani şi doboară la pământ pe nelegiuiţi.

7. Entonen al Señor la acción de gracias, para nuestro Dios toquen en sus arpas.

7. Înălţaţi Domnului [cântare] de mulţumire, cântaţi imnuri Dumnezeului nostru cu harpa!

8. Porque él cubre de nubes los cielos, y prepara las lluvias de la tierra, hace brotar la hierba en las colinas y las plantas que el hombre ha de cultivar;

8. El acoperă cerul cu nori, stabileşte pământului ploaie, el face să răsară iarbă în munţi [şi verdeaţă spre trebuinţa oamenilor].

9. él entrega a las bestias su alimento y a las crías del cuervo cuando graznan.

9. El dă hrană animalelor şi puilor de corb care strigă.

10. No le atraen los bríos del caballo, ni un hombre por sus músculos le agrada;

10. Nu are plăcere de puterea calului şi nici nu-şi găseşte plăcerea în iuţeala omului;

11. se complace el Señor en los que le temen, en los que esperan en su amor.

11. Domnului îi sunt plăcuţi cei care se tem de el, cei care îşi pun speranţa în milostivirea lui.

12. ¡Glorifica al Señor, Jerusalén, a tu Dios alaba, oh Sión!

12. Preamăreşte-l, Ierusalím, pe Domnul, laudă-l, Sión, pe Dumnezeul tău!

13. El refuerza las trancas de tus puertas y bendice a tus hijos en tu seno;

13. Căci el întăreşte zăvoarele porţilor tale, el binecuvântează pe fiii tăi în mijlocul tău.

14. guarda en paz tus fronteras, te da del mejor trigo en abundancia.

14. El dă pace ţinutului tău şi te satură cu cel mai bun grâu.

15. Si a la tierra envía su mensaje, su palabra corre rápidamente;

15. El îşi trimite cuvântul pe pământ, cuvântul lui aleargă cu iuţeală mare.

16. esparce la nieve como lana y derrama la escarcha cual ceniza.

16. El face să cadă zăpada ca lâna şi presară chiciura precum cenuşa.

17. En trocitos arroja su granizo, ¿a su frío quién puede resistir?

17. Azvârle grindina ca firimiturile şi în faţa gerului său, cine poate sta?

18. Envía su palabra y los derrite, sopla su viento y corren las aguas.

18. Trimite cuvântul său şi le topeşte, stârneşte vântul şi vor curge apele.

19. A Jacob le revela su palabra, sus leyes y sus juicios a Israel.

19. El îi face cunoscut lui Iacób cuvântul său, lui Israél, hotărârile şi judecăţile sale.

20. Con ningún otro pueblo ha actuado así, ni les dio a conocer sus decisiones. ¡Aleluya!

20. El n-a făcut aşa cu niciun alt neam şi nu le-a făcut cunoscute judecăţile [sale]. Aleluia!