Salmos, 130

1. Desde el abismo clamo a ti, Señor,

1. Cântare a treptelor. Dintru adâncuri strig către tine, Doamne,

2. ¡Señor, escucha mi voz! que tus oídos pongan atención al clamor de mis súplicas!

2. Doamne, ascultă glasul meu! Pleacă-ţi urechea ta la glasul rugăciunii mele!

3. Señor, si no te olvidas de las faltas, Adonai, ¿quién podrá subsistir?

3. Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine ar mai putea să stea [în faţa ta]?

4. Pero de ti procede el perdón, y así se te venera.

4. La tine însă este iertare şi ne temem de tine.

5. Espero, Señor, mi alma espera, confío en tu palabra;

5. Eu nădăjduiesc în Domnul; sufletul meu speră în cuvântul său.

6. mi alma cuenta con el Señor más que con la aurora, el centinela.

6. Sufletul meu [îl aşteaptă] pe Domnul mai mult decât [aşteaptă] străjerii [ivirea] zorilor. [Mai mult] decât [aşteaptă] străjerii [ivirea] zorilor,

7. Como confía en la aurora el centinela, así Israel confíe en el Señor; porque junto al Señor está su bondad y la abundancia de sus liberaciones,

7. să nădăjduiască Israél în Domnul, căci la Domnul este îndurare şi belşug de mântuire.

8. y él liberará a Israel de todas sus culpas.

8. El va mântui pe Israél de toate fărădelegile lui.