Salmos, 17

1. Escuha mi grito, Señor, atiende a mis clamores, presta atención a mi plegaria pues no hay engaño en mis labios.

1. Rugăciune. A lui Davíd. Ascultă, Doamne, dreptatea mea, ia aminte la strigarea mea; pleacă-ţi urechea la rugăciunea mea, de pe buze care nu au înşelăciune!

2. Dicta tú mi sentencia pues tus ojos ven lo que es recto.

2. Judecata mea să vină de la tine, ochii tăi să vadă cele drepte.

3. Puedes escudriñar mi corazón o visitarme de noche, o probarme en el crisol, no hallarás crimen en mí:

3. Pune la încercare inima mea, cerceteaz-o noaptea, încearcă-mă în foc, dar nu vei găsi [în mine nimic rău]! Răutate nu a trecut prin gura mea

4. No he pecado en palabras, como pecan los hombres; he guardado las palabras de tus labios, y seguido las sendas del Soberano.

4. [fiind părtaş] la faptele oamenilor; pentru cuvintele buzelor tale, m-am păzit de căile celui lacom.

5. Afirma mis pasos en tus caminos para que no tropiecen mis pies.

5. Tu îmi păstrezi paşii pe căile tale, ca să nu se clatine picioarele mele.

6. A ti te llamo, oh Dios, esperando tu respuesta; inclina a mí tu oído y escucha mi ruego.

6. Strig către tine, Dumnezeule, căci tu mă asculţi, pleacă-ţi urechea spre mine şi ascultă cuvintele mele!

7. Renueva tus bondades, tú que salvas del agresor a los que se refugian bajo tu diestra.

7. Arată-ţi milostivirea ta cea mare, tu, care cu dreapta ta îi scapi de duşmani pe cei care caută refugiul în tine!

8. Guárdame como a la niña de tus ojos, escóndeme a la sombra de tus alas,

8. Păzeşte-mă ca pe lumina ochilor; adăposteşte-mă la umbra aripilor tale

9. lejos de esos malvados que me acosan, de mis enemigos que quieren mi muerte.

9. de faţa celor nelegiuiţi care mă asupresc! Duşmanii sufletului meu mă împresoară [cu furie],

10. Tienen el corazón taponado de grasa, y con arrogancia habla su boca.

10. ei şi-au închis inima, gura lor vorbeşte cu aroganţă.

11. Me vigilan y de un golpe me cercan; se fijan en mí para tirarme al suelo.

11. Acum, vin asupra mea, mă înconjoară, ochii lor mă aţintesc ca să mă doboare la pământ,

12. Son como un león ávido de presa, como un cachorro agazapado en su guarida.

12. cu înfăţişare ca de leu care tânjeşte după pradă şi ca un pui de leu ce stă [la pândă] în ascunzişuri.

13. Levántate, Señor, hazles frente, derríbalos, de un mandoble líbrame del violento.

13. Ridică-te, Doamne! Ieşi în calea lor şi împiedică-i! Cu sabia ta, scapă sufletul meu de cel nelegiuit!

14. Señor, que perezcan por tu mano, acaba con ellos, no los dejes vivir. Llénales el vientre de lo que les reservas, que sus hijos también queden saciados y que dejen las sobras a sus nietos.

14. Adăposteşte-mă, Doamne, cu mâna ta de aceşti morţi, de muritorii ce şi-au luat partea în viaţa aceasta! Din rezervele tale, tu umpli stomacul lor, se vor sătura fiii lor şi va rămâne destul şi pentru copiii lor.

15. Y yo, como justo, contemplaré tu rostro, y al despertar, me saciaré de tu semblante.

15. Dar eu, în dreptate, voi vedea faţa ta, când mă voi trezi mă voi sătura de chipul tău.