Salmos, 65

1. En Sión, oh Dios, conviene alabarte y en Jerusalén cumplir nuestras promesas,

1. Maestrului de cor. Psalm al lui Davíd. Cântare.

2. pues tú has oído la súplica. Todo mortal viene a ti con sus culpas a cuesta; nuestros pecados nos abruman pero tú los perdonas.

2. Ţie ţi se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sión, şi ţie îţi vor fi împlinite jurămintele [în Ierusalím].

3. Feliz tu invitado, tu elegido para hospedarse en tus atrios. Sácianos con los bienes de tu casa, con las cosas sagradas de tu Templo.

3. La tine, care asculţi rugăciunea, va veni tot omul;

4. Tú nos responderás, como es debido, con maravillas, Dios Salvador nuestro, esperanza de las tierras lejanas y de las islas de ultramar,

4. fărădelegile noastre ne-au copleşit, însă tu ierţi nelegiuirile noastre.

5. tú que fijas los montes con tu fuerza y que te revistes de poder.

5. Fericit este acela pe care tu îl alegi şi ţi-l apropii: el va locui în curţile tale! Ne vom sătura cu bunătăţile casei tale, cu sfinţenia templului tău.

6. Tú calmas el bramido de los mares y el fragor de sus olas; tú calmas el tumulto de los pueblos.

6. Dumnezeul mântuirii noastre, tu ne răspunzi prin fapte minunate de dreptate. Tu eşti speranţa tuturor marginilor pământului şi a mărilor îndepărtate.

7. Tus prodigios espantan a los pueblos lejanos, pero alegran las puertas por donde el sol nace y se pone.

7. Tu fixezi munţii cu puterea ta, te încingi cu tărie,

8. Tú visitas la tierra y le das agua, tú haces que dé sus riquezas. Los arroyos de Dios rebosan de agua para preparar el trigo de los hombres. Preparas la tierra,

8. linişteşti vuietul mării şi vuietul valurilor şi zarva popoarelor.

9. regando sus surcos, rompiendo sus terrones, las lluvias la ablandan, y bendices sus siembras.

9. Cei ce locuiesc la marginile [lumii] se înspăimântă de semnele tale; tu faci să strige de veselie porţile dimineţii şi ale serii.

10. Coronas el año de tus bondades, por tus senderos corre la abundancia;

10. Tu vizitezi pământul, tu îi potoleşti setea cu îmbelşugare; tu [îl copleşeşti] cu bogăţii. Râul lui Dumnezeu este plin cu apă; tu faci să crească grâul pentru [oameni]. Astfel, pregăteşti pământul:

11. las praderas del desierto reverdecen, las colinas se revisten de alegría;

11. îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îl înmoi cu ploaie şi-i binecuvântezi răsadurile.

12. sus praderas se visten de rebaños y los valles se cubren de trigales, ¡ellos aclaman, o mejor ellos cantan!

12. Încununezi [tot] anul cu bunătăţile tale: pe urmele tale curge belşugul.

13.

13. Se ivesc păşuni în pustiu, colinele sunt încinse cu veselie.

14.

14. Păşunile se înveşmântă cu turme, văile se îmbracă cu grâne; [toate] strigă de bucurie şi cântă.