Salmos, 142

1. Al Señor le imploro a grandes voces, al Señor le suplico a grandes voces.

1. Poem. Al lui Davíd. Când era în peşteră. Rugăciune.

2. En su presencia explayo mi lamento y ante él relato mi aflicción

2. Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu caut har de la Domnul meu,

3. cuando en mí desfallece mi espíritu, pero tú, ¿no conoces mi sendero? En el camino por donde pasaba ocultaron una trampa.

3. înaintea lui îmi vărs necazul, înaintea lui fac cunoscută strâmtorarea.

4. Dirige a la derecha tu mirada y ve cómo ninguno me conoce. Lejos de mí está cualquier refugio, nadie se preocupa de mi vida.

4. Şi când slăbeşte în mine duhul meu, tu cunoşti cărările mele. Pe calea pe care umblam, mi-au întins cursă.

5. ¡A ti clamo, Señor, a ti te digo: "Tú eres mi esperanza, mi parte en la tierra de los que viven!"

5. Priveşte la dreapta mea şi vezi: nu este nimeni care să mă cunoască! Niciun [loc de] refugiu nu mai este pentru mine şi nu este nimeni să se îngrijească de sufletul meu.

6. Atiende a mi clamor porque estoy muy decaído. Ponme a salvo de mis perseguidores, que son más fuertes que yo.

6. Am strigat către tine, Doamne, am zis: tu eşti refugiul meu, tu eşti partea mea pe pământul celor vii.

7. Sácame de la prisión para que dé gracias a tu Nombre. una ronda harán los justos en torno a mí al saber los favores que me has hecho.

7. Ia aminte la strigarea mea, căci sunt atât de slab! Eliberează-mă de cei care mă urmăresc, căci sunt mai tari decât mine!

8.

8. Fă să iasă sufletul meu din închisoare, ca să laud numele tău; drepţii se vor strânge în jurul meu atunci când mă vei răsplăti.