1. ¿Por qué, oh Dios, esos continuos rechazos, y esa ira contra el rebaño de tu redil?

1. Poem. Al lui Asáf. De ce, Dumnezeule, ne respingi pentru totdeauna? Pentru ce s-a aprins mânia ta împotriva turmei păşunii tale?

2. Acuérdate de tu comunidad, que antiguamente adquiriste y rescataste para que fuera tu tribu y heredad con el monte Sión donde tú moras.

2. Adu-ţi aminte de adunarea ta, pe care ai câştigat-o odinioară, de tribul pe care l-ai răscumpărat ca moştenire a ta, de Muntele Siónului, pe care [ţi-ai stabilit] locuinţa!

3. Dirige tus pasos a esas ruinas sin remedio; saqueó todo, el enemigo, en el santuario. Lanzaron alaridos en tu tienda, a la entrada pusieron la bandera extranjera.

3. Îndreaptă-ţi paşii spre aceste ruine fără sfârşit, duşmanul a devastat totul în sanctuarul tău!

4. Lo derribaron todo con el hacha como leñadores en el bosque;

4. Asupritorii tăi au scos răgete în mijlocul templului tău. În locul semnelor noastre, şi-au pus însemnele lor.

5. el enmaderado y sus esculturas los demolieron a machete y azuela.

5. Ca unii ce ridică securea într-un desiş de codru,

6. Prendieron fuego a tu santuario y profanaron la morada de tu Nombre.

6. aşa au sfărâmat cu lovituri de securi şi de ciocane porţile sale.

7. Dijeron: "¡Acabemos con ellos de una vez!" y en el país incendiaron todos los santuarios.

7. Au pus foc sanctuarului tău; au pângărit şi au dărâmat până la pământ locuinţa numelui tău.

8. Ya no vemos signos de ti, ya no hay profetas, y nadie entre nosotros que nos diga hasta cuando.

8. Au zis în inima lor: „Să-i distrugem pe toţi!”; au ars toate lăcaşurile lui Dumnezeu din ţară.

9. ¿Hasta cuándo, oh Dios, blasfemará el opresor y seguirá el enemigo ultrajando tu nombre?

9. Semnele noastre nu le mai vedem, nu mai e niciun profet şi nimeni dintre noi nu ştie până când.

10. ¿Por qué retiras tu mano? ¿o la tienes tomada de la cintura?

10. Până când, Dumnezeule, ne va insulta asupritorul? Oare va dispreţui duşmanul numele tău la nesfârşit?

11. ¿No eres acaso desde siempre mi Dios, mi rey, tú, el autor de las liberaciones del país?

11. De ce ţi-ai îndepărtat mâna ta [de la noi] şi ţii nemişcată dreapta ta?

12. Tú con tu poder, dividiste el mar, y aplastaste las cabezas de monstruos marinos.

12. Dar Dumnezeu este regele nostru din timpuri străvechi, cel care săvârşeşte mântuirea pe faţa pământului.

13. Rompiste las cabezas de Leviatán y lo diste por comida a las tortugas de mar.

13. Tu ai despicat marea cu puterea ta, ai sfărâmat capetele monştrilor în ape.

14. Tú hiciste brotar fuentes y torrentes, tú secaste ríos inagotables.

14. Tu ai zdrobit capetele Leviatánului, le-ai dat ca hrană unui popor din pustiu.

15. Tuyo es el día y tuya es la noche, tú ajustas la luz y el sol.

15. Ai făcut să ţâşnească izvoare şi pâraie, tu ai secat râurile veşnic [curgătoare].

16. Pusiste todos los límites de la tierra, y formaste el invierno y el verano.

16. A ta este ziua şi a ta este noaptea, tu ai creat luna şi soarele.

17. No lo olvides, el enemigo insultó al Señor, un pueblo de locos ultrajó tu nombre.

17. Tu ai fixat toate marginile pământului, vara şi iarna tu le-ai făcut.

18. No entregues a las fieras el alma que te da gracias, no olvides para siempre la vida de tus pobres.

18. Adu-ţi aminte: duşmanul l-a insultat pe Domnul şi un popor nebun a defăimat numele tău!

19. Mira cómo han guardado tu alianza, en las cuevas del país, lugares de resistencia.

19. Să nu dai fiarelor sufletul turturelei tale, viaţa săracilor tăi să n-o dai uitării niciodată!

20. Que el oprimido no vuelva avergonzado, que el pobre y el pequeño puedan alabar tu nombre.

20. Priveşte la alianţa ta, căci toate colţurile ascunse ale ţării sunt pline de cuiburi ale violenţei!

21. Levántate, oh Dios, y defiende tu causa, te insultan todo el día, no olvides a esos locos.

21. Cel asuprit să nu plece umilit de la tine, cel sărac şi cel sărman să laude numele tău!

22. No olvides el alboroto de tus adversarios y el clamor siempre creciente de tus agresores.

22. Ridică-te, Dumnezeule, apără cauza ta; adu-ţi aminte cum te insultă cel nebun toată ziua!

23.

23. Nu uita strigătul potrivnicilor tăi, larma celor care se ridică împotriva ta!





“O santo silêncio nos permite ouvir mais claramente a voz de Deus”. São Padre Pio de Pietrelcina