Salmos, 22

1. Dios mío, Dios mío, ¿por qué me abandonaste? ¡Las palabras que lanzo no me salvan!

1. Maestrului de cor. După „Cerboaica din zori”. Psalm. Al lui Davíd.

2. Mi Dios, de día llamo y no me atiendes, de noche, mas no encuentro mi reposo.

2. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt de a-mi [aduce] mântuirea cuvintele strigătului meu.

3. Tú, sin embargo, estás en el Santuario, de allí sube hasta ti la alabanza de Israel.

3. Dumnezeul meu, strig ziua, şi tu nu-mi răspunzi, şi noaptea şi nu am linişte.

4. En ti nuestros padres esperaron, esperaban y tú los liberabas.

4. Iar tu eşti Cel Sfânt şi locuieşti [în mijlocul] laudelor lui Israél.

5. A ti clamaban y quedaban libres, su espera puesta en ti no fue fallida.

5. În tine şi-au pus speranţa părinţii noştri, au sperat şi tu i-ai eliberat;

6. Mas yo soy un gusano y ya no un hombre, los hombres de mí tienen vergüenza y el pueblo me desprecia.

6. către tine au strigat şi au fost mântuiţi, în tine au nădăjduit şi n-au fost făcuţi de ruşine.

7. Todos los que me ven, de mí se burlan, hacen muecas y mueven la cabeza:

7. Dar eu sunt vierme, şi nu om, ocara oamenilor şi batjocura poporului.

8. "¡Confía en el Señor, pues que lo libre, que lo salve si le tiene aprecio!"

8. Toţi care mă văd îşi bat joc de mine, strâmbă din buze şi clatină din cap:

9. Me has sacado del vientre de mi madre, me has confiado a sus pechos maternales.

9. „s-a încrezut în Domnul, să-l scape, să-l mântuiască dacă şi-a găsit plăcerea în el!”.

10. Me entregaron a ti apenas nacido; tú eres mi Dios desde el seno materno.

10. Căci tu m-ai scos la lumină din sânul mamei, m-ai pus în siguranţă la pieptul mamei mele.

11. No te alejes de mí, que la angustia está cerca, y no hay nadie que pueda ayudarme.

11. Spre tine m-am îndreptat de când m-am născut; din sânul mamei mele, tu eşti Dumnezeul meu.

12. Me rodean novillos numerosos y me cercan los toros de Basán.

12. Nu te îndepărta de mine, pentru că strâmtorarea este aproape şi nu este cine să mă ajute.

13. Amenazándome abren sus hocicos como leones que desgarran y rugen.

13. Mă înconjoară tauri mulţi, [tauri] puternici din Basán m-au împresurat

14. Yo soy como el arroyo que se escurre; todos mis huesos se han descoyuntado; mi corazón se ha vuelto como cera, dentro mis entrañas se derriten.

14. şi cască spre mine gura lor ca leul care sfâşie şi rage.

15. Mi garganta está seca como teja, y al paladar mi lengua está pegada: ya están para echarme a la sepultura.

15. Mă scurg ca apa, mi se desfac toate oasele, inima mea este ca ceara, se topeşte printre măruntaiele mele.

16. Como perros de presa me rodean, me acorrala una banda de malvados. Han lastimado mis manos y mis pies.

16. Mi se usucă cerul gurii ca un ciob de oală şi limba mi se lipeşte de gâtlej; m-ai aşezat în praful morţii.

17. Con tanto mirarme y observarme pudieron contar todos mis huesos.

17. Iată, mă înconjoară câinii, o bandă de răufăcători mă împresoară; mi-au străpuns mâinile şi picioarele,

18. Reparten entre sí mis vestiduras y mi túnica la tiran a la suerte.

18. mi-au numărat toate oasele. Ei mă privesc şi se uită după mine;

19. Pero tú, Señor, no te quedes lejos; ¡fuerza mía, corre a socorrerme!

19. îşi împart între ei hainele mele şi au aruncat sorţii pentru tunica mea.

20. Libra tú de la espada mi alma, de las garras del can salva mi vida.

20. Dar tu, Doamne, nu sta deoparte, ajutorul meu, grăbeşte-te să mă ajuţi!

21. Sálvame de la boca del león, y de los cuernos del toro lo poco que soy.

21. Scapă de sabie viaţa mea, din gheara câinelui pe mine, care sunt singur!

22. Yo hablaré de tu Nombre a mis hermanos,

22. Salvează-mă din gura leului şi de coarnele bivolilor, pe mine, sărmanul!

23.

23. Voi vesti numele tău fraţilor mei, în mijlocul adunării te voi lăuda.

24.

24. Cei care vă temeţi de Domnul, lăudaţi-l, toată seminţia lui Iacób, preamăriţi-l; să se teamă de el toată seminţia lui Israél!

25.

25. Căci el nu dispreţuieşte şi nici nu respinge cererea sărmanului şi nu-şi întoarce faţa de la el, iar când strigă către el, îl ascultă.

26.

26. La tine este lauda mea în adunarea cea mare; îmi voi împlini făgăduinţele în faţa celor ce se tem de el.

27.

27. Cei sărmani vor mânca şi se vor sătura; vor lăuda pe Domnul cei care îl caută: „Inimile lor să trăiască în veci!”.

28.

28. Îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului, se vor prosterna înaintea lui toate familiile neamurilor.

29.

29. Căci a Domnului este domnia şi el va stăpâni neamurile.

30.

30. Vor mânca şi se vor prosterna înaintea lui toţi cei care dorm în pământ, în faţa lui vor îngenunchia toţi cei care coboară în ţărână. Dar sufletul meu va trăi pentru el

31.

31. şi descendenţa [mea] îl va sluji. Se va povesti despre Domnul generaţiei [viitoare]

32.

32. şi vor face cunoscută dreptatea lui poporului care se va naşte: „[Domnul] a făcut acestea!”.