Salmos, 42

1. Como anhela la cierva estar junto al arroyo, así mi alma desea, Señor, estar contigo.

1. Maestrului de cor. Poem. Al fiilor lui Córe.

2. Sediento estoy de Dios, del Dios de vida; ¿cuándo iré a contemplar el rostro del Señor?

2. Cum doreşte cerbul izvoarele de apă, aşa te doreşte sufletul meu pe tine, Dumnezeule.

3. Lágrimas son mi pan de noche y día, cuando oigo que me dicen sin cesar: "¿Dónde quedó su Dios?"

3. Sufletul meu e însetat de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu; când voi veni şi voi vedea faţa lui Dumnezeu?

4. Es un desahogo para mi alma, acordarme de aquel tiempo, en que iba con los nobles hasta la casa de Dios, entre vivas y cantos de la turba feliz.

4. Lacrimile îmi sunt pâine ziua şi noaptea, când mi se zice în fiecare zi: „Unde este Dumnezeul tău?”.

5. ¿Qué te abate, alma mía; ¿por qué gimes en mí? Pon tu confianza en Dios que aún le cantaré a mi Dios Salvador.

5. Îmi aduc aminte de aceasta şi sufletul se topeşte în mine, cum treceam prin mulţime, ducându-mă până la casa lui Dumnezeu în strigătele de bucurie şi de mulţumire ale unei mulţimi în sărbătoare.

6. Mi alma está deprimida, por eso te recuerdo desde el Jordán y el Hermón a ti, humilde colina.

6. Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce gemi înlăuntrul meu? Încrede-te în Dumnezeu, căci iarăşi îl voi lăuda pe el, care este mântuirea mea şi Dumnezeul meu!

7. El eco de tus cascadas resuena en los abismos, tus torrentes y tus olas han pasado sobre mí.

7. E mâhnit în mine sufletul, de aceea, îmi amintesc de tine din ţara Iordánului şi din Hermón, de pe muntele Misár.

8. Quiera Dios dar su gracia de día, y de noche a solas le cantaré, oraré al Dios de mi vida.

8. Un abis cheamă un alt abis la vuietul cascadelor tale; toate talazurile şi valurile tale trec peste mine!

9. A Dios, mi Roca, le hablo: ¿Por qué me has olvidado? ¿Por qué debo andar triste, bajo la opresión del enemigo?

9. Ziua îmi trimite Domnul îndurarea sa şi noaptea cântarea lui mă însoţeşte ca o rugăciune către Dumnezeul vieţii mele.

10. Mis adversarios me insultan y se me quiebran los huesos al oír que a cada rato me dicen: "¿Dónde quedó tu Dios?"

10. Îi spun lui Dumnezeu, stânca mea: „De ce m-ai uitat? De ce umblu mâhnit, oprimat de duşmanii [mei]?”.

11. ¿Qué te abate, alma mía; por qué gimes en mí? Pon tu confianza en Dios que aún le cantaré a mi Dios salvador.

11. Mi se sfărâmă oasele când mă batjocoresc asupritorii mei şi mă întreabă toată ziua: „Unde este Dumnezeul tău?”.

12.

12. Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce gemi înlăuntrul meu? Încrede-te în Dumnezeu, căci iarăşi îl voi lăuda pe el, care este mântuirea mea şi Dumnezeul meu!