Salmos, 90

1. Señor, tú has sido para nosotros un refugio a lo largo de los siglos.

1. Rugăciune. A lui Moise, omul lui Dumnezeu. Doamne, tu ai fost [locul] nostru de refugiu din generaţie în generaţie.

2. Antes que nacieran las montañas y aparecieran la tierra y el mundo, tú ya eras Dios y lo eres para siempre,

2. Mai înainte de a se fi născut munţii, mai înainte să fi fost plămădite pământul şi lumea, din vecie şi până în vecie tu eşti Dumnezeu.

3. tú que devuelves al polvo a los mortales, y les dices:"¡Váyanse, hijos de Adán!".

3. Tu îl faci pe om să se întoarcă în ţărână, tu ai spus: „Întoarceţi-vă, fiii lui Adám!”.

4. Mil años para ti son como un día, un ayer, un momento de la noche.

4. Pentru că, în ochii tăi, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă de noapte.

5. Tú los siembras, cada cual a su turno, y al amanecer despunta la hierba;

5. Îi iei ca un şuvoi; sunt ca un vis;

6. en la mañana viene la flor y se abre y en la tarde se marchita y se seca.

6. dimineaţa sunt ca iarba care creşte; dimineaţa înfloreşte şi creşte, seara este cosită şi se usucă.

7. Por tu cólera somos consumidos, tu furor nos deja anonadados.

7. Iar noi suntem consumaţi de mânia ta şi suntem îngroziţi de furia ta.

8. Pusiste nuestras culpas frente a ti, nuestros secretos bajo la luz de tu rostro.

8. Ai pus fărădelegile noastre înaintea ta şi cele ascunse ale noastre, în lumina feţei tale.

9. Hizo correr tu cólera nuestros días, y en un suspiro se fueron nuestros años.

9. Căci din cauza mâniei tale, toate zilele noastre au apus şi anii noştri se consumă ca o suflare.

10. El tiempo de nuestros años es de setenta, y de ochenta si somos robustos. La mayoría son de pena y decepción, transcurren muy pronto y nos llevan volando.

10. [Numărul] zilelor anilor noştri ajunge la şaptezeci, iar pentru cei în putere, la optzeci, însă, în cea mai mare parte, nu sunt decât trudă şi chin, pentru că trec repede şi noi ne ducem.

11. ¿Quién conoce la fuerza de tu cólera y quién ha sondeado el fondo de tu furor?

11. Cine cunoaşte puterea mâniei tale şi a furiei tale, aşa cum se cuvine celui care se teme de tine?

12. Enséñanos lo que valen nuestros días, para que adquiramos un corazón sensato.

12. Învaţă-ne să numărăm zilele noastre, ca să dobândim înţelepciunea inimii!

13. Vuélvete, Señor, ¿hasta cuándo?... Compadécete de tus servidores.

13. Întoarce-te, Doamne; până când? Ai milă de slujitorii tăi!

14. Cólmanos de tus favores por la mañana, que tengamos siempre risa y alegría

14. Satură-ne dis-de-dimineaţă cu bunătatea ta, ca să tresăltăm de bucurie şi să ne veselim în toate zilele vieţii noastre!

15. Haz que nuestra alegría dure lo que la prueba y los años en que vimos la desdicha.

15. [Umple-ne] de veselie tot atâtea zile câte ne-ai umilit şi tot atâţia ani câţi am văzut răul!

16. Muestra tu acción a tus servidores y a sus hijos, tu esplendor.

16. Fă ca slujitorii tăi să vadă lucrarea ta şi fiii lor, maiestatea ta!

17. Que la dulzura del Señor nos cubra y que él confirme la obra de nuestras manos.

17. Bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru, să fie asupra noastră! Fă sigură pentru noi lucrarea mâinilor noastre! [Da], fă sigură lucrarea mâinilor noastre!