1. Oh Dios, los paganos han entrado en tu heredad, han profanado tu santuario, y a Jerusalén la han dejado en ruinas.

1. Psalm. Al lui Asáf. Dumnezeule, popoarele păgâne au năvălit în moştenirea ta, au întinat templul tău cel sfânt şi au prefăcut Ierusalímul într-o grămadă de pietre.

2. Arrojaron los cuerpos de tus siervos como carroña a las aves de rapiña y la carne de tus fieles, a las fieras.

2. Cadavrele slujitorilor tăi le-au dat ca hrană păsărilor cerului şi carnea credincioşilor tăi au dat-o fiarelor pământului.

3. Derramaron la sangre como el agua en torno a Jerusalén y no había ningún sepulturero.

3. Le-au vărsat sângele ca apa împrejurul Ierusalímului şi n-a fost nimeni ca să-i îngroape.

4. Somos una vergüenza ante nuestros vecinos, objeto de risa y burla de nuestro derredor.

4. Am ajuns de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi râsul celor care ne înconjoară.

5. ¿Hasta cuándo, Señor, durará tu cólera? ¿tus celos quemarán siempre como fuego?

5. Până când, Doamne, te vei mânia? La nesfârşit? Cât timp va mai arde gelozia ta ca focul?

6. Descarga tu furor sobre los paganos, sobre la gente que no te conoce, sobre los reinos que no invocan tu nombre.

6. Revarsă mânia ta asupra neamurilor care nu te cunosc, asupra domniilor care nu cheamă numele tău,

7. Pues devoraron a Jacob y asolaron tu dominio.

7. căci l-au devorat pe Iacób şi locuinţa sa au devastat-o.

8. No nos tengas rencor por faltas de nuestros padres, que tu misericordia corra a nuestro encuentro, pues ya no podemos más.

8. Nu mai lua în seamă împotriva noastră nelegiuirile celor de odinioară, ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta! Căci suntem cu totul lipsiţi de putere.

9. Ayúdanos, oh Dios, salvador nuestro, en atención a la gloria de tu nombre; líbranos y perdona nuestros pecados en honor a tu nombre.

9. Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru gloria numelui tău! Mântuieşte-ne şi iartă-ne păcatele, de dragul numelui tău!

10. ¿Quieres que digan los paganos: "¿Dónde está su Dios?" Que bajo nuestros ojos conozcan los paganos cómo cobras venganza de la sangre derramada de tus siervos.

10. De ce să spună neamurile [păgâne]: „Unde este Dumnezeul lor?”. Să se cunoască între neamuri răzbunarea înaintea ochilor noştri, pentru sângele vărsat al slujitorilor tăi!

11. Que hasta ti llegue la queja del prisionero; con tu potente brazo salva a los condenados a muerte.

11. Să ajungă până la tine gemetele celor prinşi în război, scapă cu braţul tău puternic pe cei [condamnaţi] la moarte.

12. Paga a nuestros vecinos siete veces, los insultos que te lanzaron, Señor.

12. Fă să se întoarcă asupra vecinilor noştri înşeptit insulta cu care te-au insultat, Doamne!

13. Y nosotros, tu pueblo, el rebaño de tu redil, te daremos gracias para siempre; de edad en edad diremos tu alabanza.

13. Iar noi, poporul tău şi turma păşunii tale, te vom lăuda în veci şi vom vesti lauda ta din generaţie în generaţie.





“O verdadeiro servo de Deus é aquele que usa a caridade para com seu próximo, que está decidido a fazer a vontade de Deus a todo custo, que vive em profunda humildade e simplicidade”. São Padre Pio de Pietrelcina