Jeremias, 44

1. Eis a palavra que foi dirigida a Jere­mias a propósito de todos os judeus, residentes no Egito, em Magdol, em Táfnis, em Mênfis e na região sul:

1. Cuvântul care a fost către Ieremía cu privire la toţi iudeii care locuiau în ţara Egiptului, care locuiau la Migdól, la Tahpanhés, la Nof şi în ţinutul Patrós:

2. “Eis o que diz o Senhor dos exércitos, Deus de Israel: vistes todas as calamidades que fiz recair sobre Jerusalém e sobre todas as cidades de Judá. Converteram-se, agora, em desertos inabitáveis.

2. Aşa vorbeşte Domnul Sabaót, Dumnezeul lui Israél: „Voi aţi văzut tot răul pe care l-am făcut să vină asupra Ierusalímului şi asupra tututor cetăţilor lui Iúda; iată, ele sunt astăzi un pustiu şi nu este nimeni care să locuiască în ele!

3. Tudo isso aconteceu por causa do mal que cometeram, irritando-me por incensarem e renderem culto a deuses estranhos que não conheciam, nem vós nem vossos pais.

3. [Aceasta] este din cauza răutăţii lor pe care au făcut-o ca să mă mânie, mergând să ardă tămâie şi să slujească altor dumnezei pe care nu i-au cunoscut nici ei, nici voi şi nici părinţii voştri.

4. Desde o início, contudo, jamais cessei de enviar-vos os profetas, meus servos, a fim de dizer-vos que não devíeis cometer tão detestáveis abominações.

4. I-am trimis la voi pe toţi slujitorii mei, profeţii, i-am trezit şi i-am trimis să vă spună: «Nu faceţi lucrul acesta abominábil pe care eu îl urăsc!».

5. Não me escutaram, porém, e nem deram ouvidos, recusando abandonar sua maldade e cessar de oferecer incenso a deuses estra­nhos.

5. Dar ei nu au vrut să asculte şi nu şi-au plecat urechea; nu s-au întors de la răutatea lor ca să nu ardă tămâie altor dumnezei.

6. Assim, sobre eles recaiu toda a minha cólera, consumindo as cidades de Judá e as ruas de Jerusalém, que ficaram reduzidas ao estado de devastação, como hoje se apresentam.

6. Mi-am revărsat furia şi mânia mea s-a aprins împotriva cetăţilor lui Iúda şi împotriva străzilor din Ierusalím şi au ajuns un pustiu şi o ruină, cum este astăzi.

7. E, agora, eis o que diz o Senhor dos exércitos, Deus de Israel: Por que traba­lhais assim contra vós mesmos, causando desse modo no seio de Judá a exterminação dos homens, das mulheres, das crian­ças e dos meninos de peito, a tal ponto que de vosso povo ninguém sobreviverá,

7. Acum, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul Sabaót, Dumnezeul lui Israél: «De ce faceţi un rău aşa de mare pentru sufletele voastre, ca să fie nimiciţi dintre voi bărbat şi femeie, copil şi sugar din mijlocul lui Iúda, ca să nu mai rămână la voi niciun rest?

8. dado que me irritastes pela vossa vida, ofertando incenso a deuses estranhos, aqui no Egito, aonde viestes estabelecer-vos? Por que perecer e tornar-vos entre todas as nações da terra um tema de maldição e objeto de vergonha?

8. De ce mă mâniaţi prin lucrările mâinilor voastre, arzând tămâie altor dumnezei în ţara Egiptului, unde aţi venit să locuiţi ca străini, ca să fiţi nimiciţi şi să deveniţi de blestem şi ocară printre toate neamurile pământului?

9. Esquecestes os crimes de vossos pais, os dos reis de Judá e das mulheres de vossa terra, vossos próprios crimes e os de vossas mulheres, cometidos na terra de Judá e nas ruas de Jerusalém?

9. Aţi uitat de răutăţile părinţilor voştri, de răutăţile regilor lui Iúda, de răutăţile femeilor lor, de răutăţile voastre, de răutăţile femeilor voastre care au fost făcute în ţara lui Iúda şi pe străzile Ierusalímului.

10. Nenhum arrependimento até hoje sentiram, nem temor tiveram. Não observaram minha Lei, nem os mandamentos que vos havia imposto assim como a vossos pais.

10. Ei nu au avut remuşcări până în ziua de azi, nu s-au temut şi nu au umblat după legea mea şi după hotărârile mele pe care le-am pus înaintea voastră şi înaintea părinţilor voştri».

11. Eis por que, assim disse o Senhor dos exércitos, Deus de Israel: Vou desviar de vós a minha face para vossa desgraça e extermínio de Judá.

11. De aceea, aşa vorbeşte Domnul Sabaót, Dumnezeul lui Israél: «Iată, eu îmi întorc faţa împotriva voastră spre rău, ca să nimicesc întregul Iúda!

12. E tomarei o resto de Judá que quis vir habitar no Egito. Perecerão todos, vítimas da espada e da fome. Perecerão pequenos e grandes, pela espada e pela fome; serão citados como execráveis, e constituirão objeto de espanto, de maldição e de opróbrio.

12. Voi lua restul lui Iúda care a decis să meargă în ţara Egiptului ca să locuiască acolo ca străin şi se vor sfârşi toţi în ţara Egiptului; vor cădea de sabie şi de foamete, se vor sfârşi de la cel mai mic până la cel mai mare; vor muri de sabie şi de foame şi vor fi obiect de dispreţ, de groază, de blestem şi de ocară.

13. Castigarei os que residem no Egito, como o fiz em Jerusalém, pela espada, pela fome e pela peste.

13. Îi voi pedepsi pe cei care locuiesc în ţara Egiptului, aşa cum am pedepsit Ierusalímul, cu sabie, foamete şi ciumă.

14. Dos que vieram de Judá estabelecer-se no Egito, nenhum escapará nem sobreviverá para regressar à Judeia, local a que aspiram voltar para lá de novo habitar. Ninguém voltará, a não ser alguns fugitivos”.

14. Nu va fi nimeni care să scape şi să supravieţuiască din restul lui Iúda care a venit în ţara Egiptului ca să locuiască acolo ca străin şi ca să se întoarcă în ţara lui Iúda, spre care îşi înalţă sufletul lor să se întoarcă şi să locuiască acolo, pentru că nu se vor întoarce decât cei care vor scăpa»”.

15. Então, todos os homens, cientes de que suas mulheres ofereciam incenso aos deuses estranhos, todas as mulheres em grande número lá reunidas e todo o povo residente na região sul no Egito, responderam a Jeremias:

15. Atunci i-au răspuns lui Ieremía toţi bărbaţii care ştiau că femeile lor ardeau tămâie altor dumnezei şi toate femeile care stăteau într-o adunare mare şi tot poporul care locuia în ţara Egiptului, la Patrós, zicând:

16. “O que nos dizes em nome do Senhor não o aceitamos.

16. „Cât despre cuvântul pe care ni l-ai spus în numele Domnului, nu te vom asculta.

17. Cumpriremos, porém, todas as promessas que fizemos de queimar incenso à rainha do céu e de lhe oferecer libações, como o fazíamos, nós e nossos pais, nossos reis e chefes, nas cidades de Judá e nas ruas de Jerusalém. Então, tínhamos pão em fartura, vivíamos na abundância e não sabíamos o que fosse a desgraça.

17. Ci vrem să facem orice lucru care a ieşit din gura noastră: să ardem tămâie reginei cerului, să vărsăm pentru ea libaţii aşa cum am făcut noi, părinţii noştri, regii noştri şi căpeteniile noastre în cetăţile lui Iúda şi pe străzile Ierusalímului; atunci ne săturam de pâine, ne era bine şi rău nu am văzut.

18. Ora, depois que cessamos de queimar incenso à rainha do céu e de lhe oferecer libações, tudo nos falta, e perecemos pela espada e pela fome.

18. Dar de când am încetat să ardem tămâie reginei cerului şi să vărsăm pentru ea libaţii, ne lipsesc toate şi ne sfârşim de sabie şi de foamete.

19. Além disso, quando queimamos incenso à rainha do céu e lhe oferecemos libações, é, porventura, sem o consentimento de nossos maridos que ofertamos torta à sua efígie e lhe rendemos libações?”.

19. Dacă noi ardem tămâie reginei cerului şi vărsăm pentru ea libaţii, oare fără soţii noştri am făcut pentru ea turte cu imaginea ei sau am vărsat pentru ea libaţii?”.

20. Dirigiu-se então Jeremias à multidão, aos homens e mulheres e a quantos lhe haviam assim respondido:

20. Ieremía a zis întregului popor, bărbaţilor, femeilor şi întregului popor care îi dăduseră acest răspuns:

21. “Do incenso que queimastes” – disse-lhes – “nas cidades de Judá e nas ruas de Jerusalém, vós, vossos pais, vossos reis e chefes, assim como o povo, não se terá recordado o Se­nhor e nisso não terá pensado?

21. „Oare nu de tămâia pe care aţi ars-o în cetăţile lui Iúda şi pe străzile Ierusalímului voi, părinţii voştri, regii voştri, căpeteniile voastre şi poporul ţării şi-a amintit Domnul şi s-a urcat la inima lui?

22. Não tendo o Senhor podido suportar mais tempo a maldade de vossos atos e abominações, foi nossa terra reduzida ao estado de solidão, devastada e amaldiçoada, onde ninguém mais habita, como hoje se apresenta.

22. Domnul nu a mai putut să suporte răutatea faptelor voastre, lucrurile abominábile pe care le-aţi făcut şi ţara voastră a devenit un pustiu, o ruină şi blestem şi nu este nimeni care s-o locuiască, aşa cum este astăzi.

23. E, se a calamidade presente vos adveio, é porque oferecestes o incenso desse modo, pecando contra o Senhor, e porque lhe recusastes ouvir a voz e observar suas leis e preceitos”.

23. Din cauză că aţi ars tămâie şi aţi păcătuit împotriva Domnului, din cauză că nu aţi ascultat de glasul Domnului şi nu aţi umblat după legea lui, după hotărârile lui şi după mărturiile lui, de aceea a chemat asupra voastră acest rău, cum este astăzi”.

24. Jeremias acrescentou, a respeito do povo e das mulheres: “Escutai a palavra do Senhor, povo de Judá que reside no Egito.

24. Ieremía a zis întregului popor şi tuturor femeilor: „Ascultaţi cuvântul Domnului, voi toţi cei ai lui Iúda care sunteţi în ţara Egiptului!

25. Eis o que diz o Senhor dos exércitos, Deus de Israel: Vós e vossas mulheres fazeis com as mãos o que diz a vossa boca. Dizeis: Cumpriremos as promessas de oferecer incenso e libações em honra da rainha do céu. – Pois bem! Cumpri vossos votos, mantende vossas promessas.

25. Aşa vorbeşte Domnul Sabaót, Dumnezeul lui Israél: «Voi şi soţiile voastre aţi spus cu gura voastră şi aţi împlinit cu mâinile voastre: ‹Vrem să ducem la îndeplinire voturile pe care le-am făcut ca să ardem tămâie reginei cerului şi să vărsăm pentru ea libaţii›. Da, veţi împlini voturile voastre. Da, veţi duce la îndeplinire voturile voastre».

26. Escutai, porém, a palavra do Senhor, judeus que habitais no Egito. Eis, diz o Senhor, pelo meu grande nome eu juro! Esse nome não será mais pronunciado em todo o Egito por nenhum homem de Judá, dizendo: Pela vida do Senhor Javé!

26. De aceea, ascultaţi cuvântul Domnului, voi toţi cei ai lui Iúda care locuiţi în ţara Egiptului: «Iată, am jurat pe numele meu cel mare, spune Domnul, că nu va mai fi chemat numele meu de gura niciunui om din Iúda care este în toată ţara Egiptului, spunând: ‹Viu este Domnul Dumnezeu›!

27. Vou ocupar-me com eles para a desgraça e não para o bem. Todos os judeus que residem no Egito perecerão pela espada e pela fome, até o total aniquilamento.

27. Iată, eu voi veghea asupra lor spre rău, nu spre bine! Se vor sfârşi toţi oamenii lui Iúda care sunt în ţara Egiptului de sabie şi de foamete, până la terminarea lor.

28. O pequeno número deles que escapar à espada voltará do Egito para Judá. Os sobreviventes de Judá que vierem estabelecer-se no Egito saberão que predição se há de consumar, se a minha, ou a deles.

28. Cei care vor scăpa de sabie se vor întoarce din ţara Egiptului în ţara lui Iúda puţini la număr. Şi va şti tot restul lui Iúda care a venit în ţara Egiptului ca să locuiască acolo ca străin cuvântul cui s-a împlinit: al meu sau al lor.

29. Eis o sinal – oráculo do Senhor – pelo qual reconhecereis que, aqui mesmo, me lançarei contra vós, a fim de que saibais que minha predição se há de cumprir com certeza para a vossa desgraça.

29. Acesta va fi pentru voi semnul – oracolul Domnului –: vă voi pedepsi în locul acesta ca să ştiţi că se vor împlini cuvintele mele împotriva voastră spre rău».

30. Eis o que diz o Senhor: Vou entregar o faraó Hofra, rei do Egito, aos seus inimigos e àqueles que lhe querem roubar a vida, assim como entreguei Sedecias, rei de Judá, ao poder de Nabucodonosor, rei da Babilônia, seu inimigo, e que lhe procurava tirar a vida”.

30. Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, îl voi da pe faraonul Hofrá, regele Egiptului, în mâna duşmanilor lui şi în mâna celor care caută viaţa lui, aşa cum l-am dat pe Sedecía, regele lui Iúda, în mâna lui Nabucodonosór, regele Babilónului, duşmanul lui şi cel care căuta viaţa lui»”.