Jeremias, 12

1. Sois sumamente justo, Senhor, para que eu entre em disputa convosco. Entretanto, em espírito de justiça, desejaria falar-vos. Por que alcançam bom êxito os maus em tudo quanto empreendem? E por que razão vivem felizes os pérfidos?

1. Doamne, tu eşti prea drept ca să mă judec cu tine. Totuşi, vreau să vorbesc cu tine despre judecăţi: de ce calea celor nelegiuiţi are succes şi sunt liniştiţi cei care trădează?

2. Vós os plantastes, e eles criam raízes, crescem e frutificam. Permaneceis em seus lábios; longe, porém, dos corações.

2. I-ai plantat, ba chiar au prins rădăcină; cresc şi produc roade. Tu eşti aproape în gura lor, dar departe de rărunchii lor.

3. Mas vós, Senhor, me conheceis e me vedes, e sondais os sentimentos do meu coração a vosso respeito. Arreba­tai-os, quais carneiros para a matança, e consagrai-os em vista ao massacre.*

3. Tu, Doamne, mă cunoşti, mă vezi şi cercetezi inima mea faţă de tine. Pe ei târăşte-i ca pe o oaie la înjunghiere, pune-i deoparte pentru ziua uciderii!

4. Até quando permanecerá a terra em luto, e há de secar a erva dos campos? Por causa da maldade dos homens que nela habitam, animais e pássaros perecem, por haverem dito: “Não verá o Senhor o nosso fim”.

4. Până când va jeli pământul şi se va usca iarba de pe fiecare câmpie? Din cauza răutăţii celor care locuiesc pe el, au pierit animalele şi păsările, căci [locuitorii] ziceau: „El nu vede sfârşitul nostru”.

5. “Se te afadigas em correr com os que andam a pé, como poderás lutar com os que vão a cavalo? Se não te sentes em segurança senão em terra tranquila, que farás na selva do Jordão?*

5. Dacă tu fugi cu cei care merg pe jos şi oboseşti, cum vei putea să te iei la întrecere cu caii? Şi dacă într-o ţară de pace eşti în siguranţă, ce vei face cu mândria Iordánului?

6. Teus próprios irmãos e tua família são traidores, mesmo quando em altas vozes te chamam. Não creias neles, mesmo que te dirijam palavras amigas”.

6. Şi dacă fraţii tăi şi casa tatălui tău, chiar şi ei te trădează, şi dacă ei strigă în urma ta din plin, nu te încrede în ei chiar când îţi vorbesc de bine.

7. Deixei minha família, abandonei minha herança, e releguei a mãos inimigas o que de mais caro possuía o meu coração.

7. Mi-am părăsit casa, mi-am abandonat moştenirea, am dat-o pe iubita sufletului meu pe mâna duşmanilor ei.

8. Meu povo foi para mim qual leão na floresta, a rugir contra mim: eis por que o tenho em aversão.

8. Moştenirea pe care o aveam a devenit ca un leu în pădure: şi-a ridicat împotriva mea glasul, de aceea o urăsc.

9. Será minha herança qual abutre matizado cercado de aves de rapina? Vamos! Reuni todos os animais selvagens, e conduzi-os à carniça!*

9. Pasăre de pradă pestriţă este moştenirea mea pentru mine, păsările răpitoare dimprejur sunt împotriva ei. Veniţi să adunăm toate animalele câmpiei, să vină la hrană!

10. Pastores, em grande número, destruíram minha vinha, e pisaram minhas terras, transformando em horrível deserto minha encantadora propriedade.

10. Mulţi păstori mi-au devastat via, au călcat în picioare partea mea; au prefăcut partea mea cea plăcută într-un pustiu dezolant.

11. Tornaram-na uma solidão e apresentaram-na a meus olhos enlutada e devastada. Desolada ficou toda a terra, pois que ninguém mais a toma a peito.

11. A fost dată dezolării; dezolată, ea jeleşte înaintea mea; toată ţara este dezolată, pentru că nu este nimeni care să pună la inimă.

12. De todos os cantos do deserto surgem os devastadores. A espada do Senhor dizima a terra inteira, e para ninguém haverá salvação.

12. Pe toate colinele golaşe din pustiu vin prădători, pentru că sabia Domnului devorează de la un capăt al pământului şi până la celălalt capăt: nimeni nu are pace.

13. Semearam trigo, e só colheram espinhos, fatigando-se inutilmente. Foi-lhes decepcionante a colheita, por causa da grande cólera do Senhor.

13. Au semănat grâu şi au secerat mărăcini; au trudit, dar nu au niciun folos. Ruşinaţi-vă de recolta voastră, din cauza mâniei aprinse a Domnului!

14. Eis o que diz o Senhor contra todos os meus maus vizinhos que usurpam a herança que eu dera a meu povo de Israel: “Vou arrancá-los de suas terras, e do meio deles apartar a tribo de Judá.

14. Aşa vorbeşte Domnul împotriva tuturor vecinilor cei răi care se ating de moştenirea pe care am dat-o: „Pe Israél, iată, îl voi dezrădăcina de pe pământul său şi casa lui Iúda o voi dezrădăcina din mijlocul lor!

15. Quando os houver, porém, arrancado, eu me apiedarei deles novamente e os reconduzirei cada um à sua herança, cada um à sua terra.

15. După ce îi voi dezrădăcina, mă voi întoarce şi mă voi îndura de ei şi-i voi face să se întoarcă fiecare la moştenirea lui şi la pământul lui.

16. Se aprenderem a seguir os caminhos prescritos ao meu povo, e a jurar em meu nome: “Pela vida de Deus!”, tal como ensinaram meu povo a jurar por Baal, então terão direito de cidadania no meio do meu povo.

16. Şi când vor învăţa căile poporului meu să jure pe numele meu – viu este Domnul – aşa cum ei l-au învăţat pe poporul meu să jure pe Báal, atunci ei vor fi reclădiţi în mijlocul poporului meu.

17. Se, porém, não me escutarem, desarraigarei essa gente e a exterminarei” – oráculo do Senhor.*

17. Dar dacă nu vor asculta, atunci voi dezrădăcina acel neam: îl voi dezrădăcina şi îl voi nimici” – oracolul Domnului.