Jeremias, 14

1. Eis o que diz o Senhor a Jeremias, a propósito da seca:*

1. Cuvântul Domnului spus lui Ieremía cu privire la secetă:

2. Judá está coberta de luto, e às suas portas enlanguesce o povo, a cabeça pendida para a terra. De Jerusalém se levanta um clamor de angústia.

2. Iúda jeleşte, porţile ei sunt slăbite, s-au înnegrit la pământ, iar strigătul Ierusalímului se înalţă.

3. Os grandes da cidade enviaram os servos à procura de água. Encaminham-se estes às cisternas; água, porém, não encontram, e voltam com os recipientes vazios, envergonhados, confundidos, cobertas as cabeças.

3. Nobilii îi trimit pe cei neînsemnaţi la apă; ei merg la cisternă, dar nu găsesc apă, se întorc cu vasele goale, se ruşinează, se umilesc şi-şi acoperă capul.

4. Fende-se o solo todo, porque a chuva não rega a terra. Decepcionam-se os lavradores e cobrem suas cabeças.

4. Pentru că pământul s-a crăpat, deoarece nu a fost ploaie în ţară, agricultorii se ruşinează şi-şi acoperă capul.

5. Até a corça no campo abandona a cria, por falta de pastagem.

5. Chiar şi cerboaica naşte pe câmp şi apoi părăseşte [puiul], pentru că nu este iarbă.

6. Mantêm-se nos montes os asnos selvagens, aspirando o ar como chacais. Seus olhos perderam o brilho, pois que não há erva.

6. Asinii sălbatici stau pe colinele golaşe şi pufăie aerul ca şacalii, li se sfârşesc ochii, pentru că nu mai este iarbă.

7. Ó Senhor, se nos acusam nossas iniquidades, agi de acordo com a honra de vosso nome. São, na verdade, numerosas nossas infidelidades; pecamos contra vós.

7. Deşi păcatele noastre dau mărturie împotriva noastră, Doamne, fă, de dragul numelui tău, pentru că sunt multe rătăcirile noastre: am păcătuit împotriva ta!

8. Senhor, esperança de Israel, vós que sois o seu salvador no tempo da desgraça, por que sois qual estrangeiro nessa terra, viajante de uma noite apenas?

8. Tu, speranţa lui Israél, mântuitorul lui în timp de strâmtorare, de ce să fii ca un străin în ţară, ca un călător care se întinde să poposească?

9. Por que sois como um homem desvairado, como um guerreiro que não nos pode mais defender? No entanto, Senhor, permaneceis entre nós, e é o vosso nome que trazemos. Não nos abandoneis!

9. De ce să fii ca un om încremenit, ca un viteaz care nu poate să salveze? Tu eşti în mijlocul nostru, Doamne, şi numele tău este chemat asupra noastră: nu ne lăsa!

10. Eis o que diz o Senhor acerca desse povo: “Compraz-se ele em vaguear, e não sabe deter os seus pés. Deles o Senhor não se agrada”. Lembrando-se de suas iniquidades, castiga-o por causa de seus pecados.*

10. Aşa spune Domnul acestui popor: „Pentru că le-a plăcut să umble fără rost, nu şi-au odihnit picioarele, Domnului nu i-a plăcut: îşi va aminti de nelegiuirile lor şi va pedepsi păcatul lor”.

11. Disse-me o Senhor em seguida: “Não intercedas em favor desse povo.

11. Domnul mi-a zis: „Nu te mai ruga pentru acest popor ca să-i fie bine!

12. Se jejuar, não escutarei seus lamentos, e se oferecer holocaustos e oblações não os aceitarei. Quero destruí-los pela espada, pela fome e pela peste”.

12. Când vor posti, nu va fi cine să le asculte strigătul, iar când vor aduce ardere de tot sau ofrandă, nu va fi cui să-i placă. Pentru că prin sabie, prin foamete şi prin ciumă îi voi termina”.

13. Eu, porém, lhe respondi: “Ah, Senhor JAVÉ, olhai para o que dizem os profetas: a espada não vos atingirá e não sofrereis fome, pois que nesse lugar eu vos darei paz e segurança”.

13. Dar eu am zis: „Ah, Doamne Dumnezeule! Iată, profeţii le spun: «Nu vă temeţi! Sabie şi foamete nu vor fi la voi, pentru că vă voi da pace adevărată în locul acesta»”.

14. Replicou, porém, o Senhor: “São mentiras que proferiram os profetas em meu nome. Não os enviei, não lhes dei ordem, e nem mesmo lhes falei. Visões de mentiras, adivinhações vãs, invenções de suas mentes, eis o que profetizam!”.

14. Dar Domnul mi-a zis: „Profeţii profeţesc minciuni în numele meu; nu eu i-am trimis, nu le-am poruncit şi nu le-am vorbit. Ei vă profeţesc viziuni mincinoase, descântece deşarte şi înşelătoria inimii lor.

15. Por isso, eis o que diz o Senhor: “Acerca dos profetas que em meu nome proferem oráculos, quando missão alguma lhes confiei, e que proclamam não haver espadas, nem fome nesta terra, serão eles que hão de perecer pela espada e pela fome.

15. De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre profeţii care profeţesc în numele meu şi pe care nu eu i-am trimis şi care zic că nu va fi sabie şi foamete în ţara aceasta: «De sabie şi de foame vor fi terminaţi profeţii aceia».

16. E os homens aos quais se dirigem serão lançados nas ruas de Jerusalém, vítimas da espada e da fome, sem que ninguém os venha sepultar, nem eles, nem suas mulheres, nem seus filhos e filhas; e sobre eles farei recair o mal que praticaram”.

16. Iar poporul căruia aceştia profeţesc va fi aruncat pe străzile Ierusalímului de foame şi de sabie: nu va fi cine să-i îngroape pe ei, pe soţiile lor, pe fiii şi pe fiicele lor. Eu voi revărsa asupra lor răutatea lor.

17. E tu lhes dirás: Que se me fundam em lágrimas os olhos, noite e dia sem descanso, porquanto de um golpe horrível foi ferida a virgem, filha de meu povo, e sua chaga não tem cura!

17. Iar tu spune-le acest cuvânt: «Să verse lacrimi ochii mei noapte şi zi, fără să se oprească, deoarece cu o mare nenorocire a fost zdrobită fecioara, fiica poporului meu, cu o rană mare a fost lovită!

18. Se saio pelos campos, encontro homens atravessados pela espada; e se regresso à cidade, eu vejo outros passando pelo tormento da fome. Até o profeta e o sacerdote perambulam sem rumo pela terra.

18. Dacă ies în câmpie, iată, străpunşi de sabie! Dacă merg în cetate, iată, întinşi de foame! Căci profetul şi preotul cutreieră ţara, şi ei nu ştiu.

19. Repelistes Judá, de verdade, e vossa alma se desgostou de Sião? Por que nos feristes de mal incurável? Esperamos a salvação; nada, porém, existe de bom; aguardamos a era de soerguimento, mas só vemos o terror!

19. Oare l-ai respins pe Iúda şi sufletul tău s-a dezgustat de Sión? De ce ne-ai lovit şi nu este pentru noi vindecare? Am aşteptat pace, şi nu este niciun bine; un timp de vindecare, şi, iată, teroare!

20. Senhor! Conhecemos nossa malícia e a iniquidade de nossos pais. Bem sabemos que pecamos contra vós.

20. Recunoaştem, Doamne, nelegiuirea noastră şi păcatul părinţilor noştri, căci am păcătuit împotriva ta.

21. Pela honra, porém, de vosso nome, não nos abandoneis, nem desonreis o vosso trono de glória. Lembrai-vos! E não rompais o pacto que conosco firmastes.

21. Nu [ne] dispreţui de dragul numelui tău, nu nesocoti tronul gloriei tale! Adu-ţi aminte, nu rupe alianţa ta cu noi!

22. Haverá, entre os vãos ídolos dos pagãos, algum que provoque a chuva? Ou é o céu que proporciona os aguaceiros? Não! Sois vós, Senhor, nosso Deus, vós, em quem depositamos nossa esperança; vós, que todas essas coisas haveis criado.*

22. Sunt oare mulţi între deşertăciunile neamurilor care să dea ploaie sau să facă cerurile să plouă? Oare nu eşti tu, Doamne, Dumnezeul nostru? Noi sperăm în tine, căci tu eşti cel care face toate acestea»”.