Jeremias, 17

1. Acha-se inscrito o pecado de Judá com estilete de ferro; e gravado com ponta de diamante sobre a pedra de seu coração,

1. Păcatul lui Iúda este scris cu o daltă de fier, cu un vârf de diamant este gravat pe tabla inimii lor şi pe coarnele altarelor lor,

2. nos ângulos de seus altares. Lembrando-se de seus filhos, pensam em suas estelas e marcos sagrados, junto das árvores verdejantes no alto das colinas elevadas.

2. în timp ce fiii lor îşi amintesc de altarele lor şi de Aşerele lor de lângă copacul verde şi de pe înălţimea colinelor,

3. Entregarei à pilhagem a minha montanha que domina a planície, assim como os teus bens e tesouros, e os lugares altos em que pecas pela terra inteira.

3. pe munţi şi în câmpie. Bunurile tale şi toate vistieriile tale le voi da jafului, din cauza înălţimilor şi a păcatului din toate hotarele tale.

4. Deixarás ao abandono a herança que te conferira, e eu te farei o escravo dos teus inimigos, em terra que desconheces, porquanto acendeste o fogo de minha cólera que não mais cessará de flamejar.

4. Tu vei pierde, din cauza ta, moştenirea ta pe care ţi-am dat-o şi te voi face să le slujeşti duşmanilor tăi într-o ţară pe care nu o cunoşti, pentru că ai aprins focul mâniei mele, care va arde fără încetare.

5. Eis o que diz o Senhor: “Maldito o homem que confia em outro homem, que da carne faz o seu apoio e cujo coração vive distante do Senhor!

5. Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat este bărbatul care-şi pune încrederea în om şi-şi pune tăria într-un muritor şi inima lui se îndepărtează de Domnul.

6. Assemelha-se ao cardo da charneca e nem percebe a chegada do bom tempo, habitando o solo calcinado do deserto, terra salobra em que ninguém reside.*

6. El este ca un ienupăr în Arabáh, nu vede când vine binele. Stă într-un loc uscat din pustiu, în pământ sărac şi de nelocuit.

7. Bendito o homem que deposita a confiança no Senhor, e cuja esperança é o Senhor.

7. Binecuvântat este bărbatul care se încrede în Domnul şi Domnul este cauza încrederii sale.

8. Assemelha-se à árvore plantada perto da água, que estende as raízes para o arroio; se vier o calor, ela não temerá, e sua folhagem continuará verdejante; não a inquieta a seca de um ano, pois ela continua a produzir frutos.

8. El este ca pomul plantat lângă apă, care-şi întinde rădăcinile pe mal; nu se teme când vine arşiţa, frunzele lui sunt verzi, în anul secetos nu se îngrijorează şi nu încetează să facă fructe.

9. Nada mais ardiloso e irremediavelmente mau que o coração. Quem o poderá compreender?

9. Mai înşelătoare decât toate este inima şi de nevindecat: cine poate s-o cunoască?

10. Eu, porém, que sou o Senhor, sondo os corações e escruto os rins, a fim de recompensar a cada um segundo o seu comportamento e os frutos de suas ações.

10. Eu, Domnul, cercetez inima şi observ rărunchii, ca să dau fiecăruia după căile sale, după rodul faptelor sale.

11. Qual perdiz a chocar ovos que não pôs, tal é aquele que pela fraude se enriqueceu; em meio à vida, precisa deixá-los; demonstra, pelo seu fim, ser insensato”.

11. Precum potârnichea cloceşte ceea ce nu a depus, aşa este cel care adună bogăţii pe nedrept. La jumătatea zilelor sale le lasă şi în cele din urmă devine nebun”.

12. Trono sublime de glória antiga, ó santuário nosso,

12. Tron de glorie înălţat de la început este locul sanctuarului nostru.

13. Senhor, que sois a esperança de Israel, confundidos serão todos os que vos abandonam, e de vergonha serão cobertos os que de vós se afastam, por haverem deixado o Senhor, fonte das águas vivas.

13. Speranţa lui Israél este Domnul. Toţi cei care te părăsesc vor fi făcuţi de ruşine. Cei care se îndepărtează de mine vor fi scrişi pe pământ, pentru că au părăsit locul apelor vii, pe Domnul.

14. Curai-me, Senhor, e ficarei curado; salvai-me, e serei salvo, porque sois a minha glória.

14. Vindecă-mă, Doamne, şi voi fi vindecat; mântuieşte-mă şi voi fi mântuit, căci tu eşti lauda mea!

15. Ei-los que clamam: “Que é feito dos oráculos do Senhor? Que eles se cumpram!”.*

15. Iată, ei îmi zic: „Unde este cuvântul Domnului? Să vină!”.

16. Eu, porém, nunca vos incitei a enviar a desgraça, nem desejei o dia da catástrofe. Bem conheceis as palavras que me saíram da boca: elas estão em vossa presença.*

16. Eu nu m-am grăbit să fiu păstor după tine, nici nu am dorit ziua fatală. Tu cunoşti ceea ce a ieşit de pe buzele mele, este clar în faţa ta.

17. Não me sejais objeto de espanto, vós que, no dia da desgraça, sois meu refúgio.

17. Nu fi pentru mine motiv de spaimă, tu eşti refugiul meu în ziua cea rea!

18. Sejam envergonhados meus perseguidores, e não eu! Sejam consternados, não eu! Fazei recair sobre eles o dia da aflição, esmagai-os com dupla desgraça.

18. Cei care mă urmăresc să fie făcuţi de ruşine, dar eu să nu fiu făcut de ruşine; să se înspăimânte ei, dar eu să nu mă înspăimânt! Să vină asupra lor ziua cea rea şi să-i zdrobeşti de două ori!

19. Eis o que me diz o Senhor: “Vai colocar-te à porta dos filhos do povo, por onde entram e saem os reis de Judá, e a todas as portas de Jerusalém.

19. Aşa mi-a vorbit Domnul: „Mergi şi stai la poarta fiilor poporului prin care intră şi ies regii lui Iúda şi la toate porţile Ierusalímului!

20. Tu lhes dirás: Escutai a palavra do Senhor, reis de Judá, povo de Judá, e vós todos, habitantes de Jerusalém, que entrais por estas portas.

20. Spune-le: «Ascultaţi cuvântul Domnului, regi ai lui Iúda, întregul Iúda şi toţi locuitorii Ierusalímului care intraţi prin aceste porţi!

21. Assim fala o Senhor: Evitai carregar – pois disso depende vossa vida – fardos no dia de sábado, fazendo-os atravessar as portas de Jerusalém.

21. Aşa vorbeşte Domnul: ‹Aveţi grijă de sufletele voastre şi nu purtaţi vreo greutate în ziua de sabát şi s-o aduceţi prin porţile Ierusalímului!

22. Abstende-vos de transportar fardo algum para fora de vossas casas em dia de sábado. Não vos entregueis a trabalho algum, mas santificai o dia de sábado, como ordenei a vossos pais.

22. Nu scoateţi nicio greutate din casele voastre în ziua de sabát şi nu faceţi nicio lucrare, ci sfinţiţi ziua de sabát după cum le-am poruncit părinţilor voştri!› »”.

23. Eles, porém, não prestaram ouvidos, e endureceram a cerviz para não ouvirem, nem se deixarem instruir.

23. Dar ei nu au ascultat şi nu şi-au plecat urechea, ci şi-au înţepenit grumazul ca să nu asculte şi să nu primească mustrarea.

24. Se verdadeiramente me escutardes – oráculo do Senhor –, se não deixardes passar carga nenhuma pelas portas desta cidade em dia de sábado, e se santificardes esse dia, abstendo-vos de desempenhar qualquer trabalho,

24. Iar dacă mă veţi asculta – oracolul Domnului – şi nu veţi aduce nicio greutate prin porţile acestei cetăţi în ziua de sabát şi veţi sfinţi ziua de sabát fără ca să faceţi vreo lucrare,

25. então pelas portas da cidade entrarão, conduzidos em carros e montados a cavalo, reis e príncipes que ocuparão o trono de Davi, assim como seus oficiais, a gente de Judá e os habitantes de Jerusalém. E esta cidade será povoada para sempre!

25. atunci vor intra prin porţile acestei cetăţi regi şi căpetenii care vor sta pe tronul lui Davíd, în care şi călare pe cai [vor veni] ei şi căpeteniile lor, oamenii lui Iúda şi locuitorii Ierusalímului: cetatea aceasta va fi locuită pentru totdeauna.

26. E outros virão das cidades de Judá, dos arredores de Jerusalém, das terras de Benjamim e das planícies e montes, assim como do Negueb, para oferecerem holocaustos, sacrifícios, oblações, incenso e sacrifícios de ações de graças na casa do Senhor.

26. Vor veni din cetăţile lui Iúda şi din împrejurimile Ierusalímului, din ţinutul lui Beniamín, din Şefeláh, de la munte şi din Négheb aducând ardere de tot şi jertfă, ofrandă şi tămâie, dând laudă în casa Domnului.

27. Se, porém, não observardes meus preceitos acerca da santificação do sábado, e a respeito da abstenção de transportar fardos pelas portas da cidade no dia de sábado, porei fogo nessas portas, e ele consumirá os palácios de Jerusalém, sem que ninguém possa extingui-lo”.

27. Dar dacă nu mă veţi asculta ca să sfinţiţi ziua de sabát şi să nu purtaţi vreo greutate intrând prin porţile Ierusalímului în zi de sabát, atunci voi aprinde un foc la porţile lui şi va devora palatele Ierusalímului şi nu se va stinge.