Jeremias, 4

1. “Se tu, Israel, voltares – oráculo do Senhor, se voltares para mim, se ante meu olhar te despojares de tuas práticas abomináveis; se não andares a vaguear de um lado para outro,

1. Dacă te vei întoarce, Israél, – oracolul Domnului – dacă te vei întoarce la mine şi vei îndepărta idolii tăi dinaintea mea, atunci nu vei rătăci.

2. se pela vida do Senhor jurares, lealmente, com retidão e justiça, então as nações te incluirão em suas bênçãos, e almejarão partilhar de tua glória.

2. Dacă vei jura: „Viu este Domnul” în adevăr, în judecată şi în dreptate, neamurile se vor binecuvânta în el şi se vor lăuda în el.

3. Assim fala o Senhor aos homens de Judá e Jerusalém: ‘Desbravai um novo campo, evitai semear entre espinhos, ó homens de Judá e Jerusalém.

3. Căci aşa vorbeşte Domnul către oamenii lui Iúda şi ai Ierusalímului: „Desţeleniţi terenul, dar nu semănaţi între spini!”.

4. Circuncidai-vos em honra do Senhor, tirai os prepúcios de vossos corações, para que meu furor se não converta em fogo, e não vos consuma, sem que ninguém possa extingui-lo, por causa da perversidade de vossos atos’.”*

4. Tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul, circumcideţi-vă inimile, oameni ai lui Iúda şi locuitori ai Ierusalímului! Ca să nu iasă mânia mea ca un foc, să ardă şi să nu fie nimeni care să stingă din cauza răutăţii faptelor voastre. Invazia din nord

5. Dai o alarme ao povo de Judá, avisai Jerusalém; mandai soar a trombeta pela terra inteira; gritai em altas vozes! Proclamai: “Reuni-vos! Retiremo-nos para as cidades fortificadas!”.

5. Faceţi cunoscut în Iúda, faceţi să se audă în Ierusalím şi spuneţi: „Sunaţi din trâmbiţă în ţară, strigaţi puternic şi ziceţi: «Adunaţi-vă ca să mergem în cetăţile întărite!»!

6. Erguei um estandarte dos lados de Sião! Abrigai-vos, não vos detenhais! Pois que vou desencadear do norte uma desgraça, catástrofe imensa.

6. Înălţaţi un steag spre Sión, refugiaţi-vă şi nu staţi! Pentru că eu fac să vină din nord rău şi nenorocire mare.

7. Do seu covil parte um leão, e qual demolidor de nações se põe a caminho, saindo de seu refúgio para transformar em deserto a tua terra, e as cidades em desolação, onde ninguém mais habitará.

7. Leul s-a ridicat din desişul său şi distrugătorul neamurilor s-a ridicat şi a ieşit din locul lui ca să dea ţara ta devastării: cetăţile tale vor fi ruinate şi nu va mai fi niciun locuitor [în ele].

8. Revesti-vos, pois, de saco, chorai e gemei, pois que a tremenda cólera do Senhor não se afastou de nós.

8. De aceea, îmbrăcaţi-vă cu sac, jeliţi şi gemeţi, pentru că mânia aprinsă a Domnului nu se întoarce de la noi!

9. Naquele dia – oráculo do Senhor –, faltará a coragem tanto ao rei como aos chefes; os sacerdotes serão tomados de terror; e os profetas, de espanto.

9. În ziua aceea, se va pierde inima regelui şi a căpeteniilor, preoţii vor fi dezolaţi şi profeţii se vor îngrozi”.

10. Alguém dirá: “Ah! Senhor JAVÉ! Na verdade, enganastes este povo e Jerusalém, quando lhe dissestes: Tereis a paz, no momento em que a espada ia feri-los de morte”.*

10. Eu spuneam: „Ah, Doamne Dumnezeule, tu ai amăgit poporul acesta şi Ierusalímul, zicând: «Pacea este cu voi». Dar sabia ajungea până la sufletul lor”.

11. Naquele tempo, se dirá a esse povo e a Jerusalém: “Qual vento abrasador desencadeado das colinas do deserto; incapaz de joeirar e purificar, assim é o proceder da filha do meu povo;

11. În acel timp, se va spune poporului acestuia şi Ierusalímului: „Un vânt puternic vine de pe colinele golaşe spre pustiu, pe drumul fiicei poporului meu, dar nu ca să vânture şi nici ca să cureţe.

12. vento impetuoso chega de lá até mim, mas, por minha vez, vou agora pronunciar minha sentença”.

12. Un vânt mai puternic decât acela va veni pentru mine! Acum, şi eu voi pronunţa judecăţi împotriva lor.

13. Eis que alguém se levanta, como nuvens tempestuosas. São seus carros semelhantes ao furacão, seus cavalos, mais ligeiros que águias. Ai de nós! Estamos perdidos!

13. Iată, se înalţă ca norii, carele lui sunt ca un vârtej, caii lui sunt mai iuţi decât vulturii. Vai de noi, pentru că suntem devastate!

14. Jerusalém, limpa o coração da maldade, a fim de que consigas a salvação. Até quando abrigarás no coração pensamentos que te são funestos?

14. Curăţă-ţi inima de răutate, Ierusalím, ca să fii salvată! Până când vei lăsa să zacă în tine gândurile tale nelegiuite?

15. Eis que uma voz, vinda de Dã, dá o alarme, e desde os montes de Efraim anuncia a calamidade.

15. Căci un glas este făcut cunoscut din Dan şi o veste de nenorocire, din muntele lui Efraím.

16. Proclamai-a às nações, ei-la! Levai a notícia até Jerusalém: assaltantes chegam de terra longínqua, lançando clamores contra as cidades de Judá.*

16. Amintiţi neamurilor, iată, faceţi să se audă împotriva Ierusalímului: «Străjeri vin dintr-o ţară îndepărtată şi-şi ridică glasul împotriva cetăţilor lui Iúda»!

17. Quais guardiães de campo, circundam a cidade, por se haver ela revoltado contra mim – oráculo do Senhor.

17. Ca paznicii unui câmp vor fi împotriva ei de jur împrejur, pentru că te-ai revoltat împotriva mea – oracolul Domnului.

18. É o teu proceder, são os teus atos que te acarretam essas desgraças. Eis o fruto de tua malícia, uma amargura que te fere o coração.

18. Calea ta şi faptele tale au făcut acestea împotriva ta. Această răutate a ta este amară, ţi-a atins inima.

19. Minhas entranhas! Minhas entranhas! Sofro! Oh! As fibras de meu coração! O coração me bate, não me posso calar! Ouço o som das trombetas e o fragor da batalha.

19. Măruntaiele mele, măruntaiele mele! Mă doare inima-n piept! Freamătă inima în mine că nu pot să tac. Pentru că sufletul meu a auzit sunet de trâmbiţă, strigăt de luptă.

20. Anunciam-se desastres sobre desastres, todo o país foi devastado. Foram de repente destruídas minhas tendas; num instante, meus pavilhões.

20. Dezastru peste dezastru se anunţă, căci toată ţara este devastată, dintr-odată sunt devastate corturile mele, într-o clipă, perdelele mele.

21. Até quando verei o estandarte, e ouvirei o som da trombeta?

21. Până când voi vedea steagul şi voi auzi sunet de trâmbiţă?

22. Está louco o meu povo; nem mais me conhece. São filhos insensatos, desprovidos de inteligência, hábeis em praticar o mal, incapazes do bem.

22. Pentru că poporul meu este nebun, pe mine nu m-au cunoscut, ei sunt fii fără minte şi nu pricep. Sunt înţelepţi în a face rău şi nu ştiu să facă bine.

23. Olho para a terra: tudo é caótico e deserto; para o céu: dele desapareceu toda a luz.

23. Am privit spre pământ şi, iată, era neorânduit şi gol, spre ceruri, şi nu era lumina lor!

24. Olho para as montanhas e as vejo vacilar; e as colinas todas estremecem.

24. Am privit spre munţi şi, iată, se cutremurau şi toate dealurile se clătinau.

25. Olho: já não há nenhum ser humano; todas as aves do céu fugiram.

25. Am privit şi, iată, nu era niciun om şi toate păsările cerului îşi luaseră zborul!

26. Olho: tornaram-se desertos os campos; todas as cidades foram destruídas diante do Senhor, ante a fúria de sua cólera.

26. Am privit şi, iată, grădina a devenit pustiu şi toate cetăţile sale erau dărâmate dinaintea Domnului, înaintea mâniei sale aprinse!

27. Porque toda a terra será devastada – oráculo do Senhor –, mas não a exterminarei completamente.*

27. Căci aşa vorbeşte Domnul: «Toată ţara va fi devastată, dar nu o voi face de tot».

28. Eis a razão pela qual a terra cobriu-se de luto, e o céu, lá no alto, revestiu-se de negror. Pois que eu disse, e assim decretei: não voltarei atrás e não me retratarei.

28. De aceea, pământul va jeli şi cerurile de deasupra se vor întuneca pentru că eu am vorbit, am hotărât şi nu voi avea milă şi nu mă voi întoarce de la [hotărâre].

29. Ao grito de: “Cavaleiros! Arqueiros!’’, toda a terra desandou em fuga. Lançaram-se nos esconderijos e galgaram rochedos, as cidades foram abandonadas e os habitantes desapareceram.

29. De zgomotul călăreţilor şi al celor care întind arcul, toată cetatea fuge; ei vin în desişuri şi urcă pe stânci, fiecare cetate va fi părăsită şi nu va fi niciun om care să locuiască în ele.

30. E tu, devastada, para que revestir-te de púrpura, engalanar-te com ornamentos de ouro, e alongar-te os olhos com pinturas? Em vão tentas ser bela; desprezam-te os amantes. É tua vida que odeiam.

30. Dar tu, cea devastată, ce vei face? Chiar dacă te vei îmbrăca în purpură şi te vei împodobi cu podoabe de aur, chiar dacă îţi vei mări ochii cu machiaj, în zadar te înfrumuseţezi. Amanţii te vor dispreţui şi vor căuta viaţa ta.

31. Ouço gritos como os da mulher ao dar à luz, gritos de angústia quais os do primeiro parto. São os clamores da filha de Sião; geme e ergue as mãos: “Desgraçada de mim! Desfaleço ante os algozes”.

31. Am auzit un glas ca al celei care naşte, strâmtorare ca a celei care naşte pentru întâia oară, glasul fiicei Siónului: ea suspină şi-şi întinde mâinile; vai de mine, pentru că mi se stinge sufletul din cauza celor care mă ucid!”.