Jeremias, 8

1. “Naquele tempo – oráculo do Senhor –, serão retirados de seus sepulcros os ossos dos reis de Judá, dos seus chefes e sacerdotes, dos seus profetas e habitantes de Jerusalém.

1. În acel timp, vor scoate oasele regilor lui Iúda, oasele căpeteniilor lui, oasele preoţilor, oasele profeţilor şi oasele locuitorilor Ierusalímului din mormintele lor.

2. E serão expostos ao sol, à lua e à multidão das estrelas que tanto amaram e serviram, e que seguiram, consultaram e adoraram. Esses ossos não serão mais recolhidos, nem enterrados, permanecendo como adubo na superfície do solo.

2. Le vor întinde la soare şi la lună şi la toate oştirile cerului pe care le-au iubit şi cărora le-au slujit, după care au umblat şi pe care le-au căutat, în faţa cărora s-au prosternat. Nu vor mai fi adunate şi nu vor mai fi îngropate, ci vor deveni gunoi pe suprafaţa pământului.

3. Preferível à vida será a morte para os sobreviventes dessa raça perversa, em todos os lugares pelos quais eu os houver dispersado – oráculo do Senhor dos exércitos.”

3. Tot restul care va rămâne din această familie rea, în orice loc unde i-am alungat, va prefera moartea în loc de viaţă – oracolul Domnului Sabaót.

4. Tu lhe dirás, então: Eis o que diz o Senhor: não se deverá levantar aquele que tomba? Não voltará aquele que se desviou?

4. Spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul: Cine cade oare nu se mai ridică? Cine se abate oare nu se mai întoarce?

5. Por que persiste esse povo de Jerusalém em perpétua loucura? Obstinam-se na má-fé, recusando converter-se.

5. De ce s-a abătut poporul acesta, Ierusalímul, printr-o rătăcire permanentă? S-au ataşat de înşelătorie şi refuză să se întoarcă.

6. Atentamente os escutei: não falam, porém, com sinceridade. Nem um deles se arrepende da maldade e não clama: “Que fiz eu?”. Retomam todos a caminhada, à semelhança do cavalo que se arremessa à batalha.

6. Am auzit şi am ascultat: ei nu vorbesc drept şi nu este nimeni care să regrete răutatea sa, zicând: «Ce am făcut?». Toţi se întorc la fuga lor ca un cal lansat în luptă.

7. Até a cegonha pelo ar reconhece a estação, e as rolas e as andorinhas são fiéis à migração. O meu povo, porém, não conhece a Lei do Senhor.

7. Chiar şi barza pe cer îşi cunoaşte timpurile, turturica, rândunica şi porumbelul cunosc timpul când trebuie să vină. Dar poporul meu nu a cunoscut timpul judecăţii Domnului”. Legea, în mâinile preoţilor

8. Como podeis dizer: “Somos sábios, e temos conosco a Lei do Senhor?”. Na verdade, foi a mentira que fez desta Lei o estilete enganador dos escribas.*

8. Cum puteţi să spuneţi: „Noi suntem înţelepţi şi legea Domnului este la noi?”. Într-adevăr, pana mincinoasă a scribilor a prefăcut [legea] în minciună.

9. Os sábios consternados e confundidos ficarão cobertos de vergonha, por haverem repelido a palavra do Senhor; qual seria então a sabedoria deles?

9. Înţelepţii au fost făcuţi de ruşine, s-au îngrozit şi au fost capturaţi. Refuzând legea Domnului, ce înţelepciune au ei?

10. Eis por que a outros darei suas mulheres, e seus campos a novos donos, já que, do menor ao maior deles, todos se entregam aos lucros desonestos. Desde o profeta até o sacerdote, praticam todos a mentira.*

10. De aceea, le voi da pe soţiile lor altora şi câmpiile lor, celor care le vor lua în stăpânire,întrucât, de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi; de la profet şi până la preot, toţi lucrează cu înşelăciune.

11. Tratam sem cuidado da ferida da filha do meu povo, e dizem: “Vai tudo bem! Vai tudo bem!” quando vai tudo mal.

11. Ei tratează rănile poporului meu cu superficialitate şi zic: „Pace, pace!”, dar nu este pace.

12. Pelo seu proceder abominável serão confundidos, mas nem ao menos conhecem a vergonha, e nem o que seja enrubescer. Assim como os que caem, tombarão também e perecerão no dia do castigo – oráculo do Senhor.

12. Sunt făcuţi de ruşine, pentru că fac lucruri abominábile. Dar ei nu se mai ruşinează şi nici nu ştiu de umilinţă. De aceea, vor cădea cu cei care cad şi, în timpul când vor fi pedepsiţi, se vor poticni, spune Domnul.

13. Vou reuni-los todos e arrebatá-los – oráculo do Senhor. Mas não havia uma só uva na vinha, nem figo na figueira. A folhagem havia murchado. E assim lhes dei quem os haveria de conquistar.*

13. Vreau să adun recolta lor – oracolul Domnului –, dar nu mai sunt struguri în vie, nu mai sunt smochine în smochin; frunzele se vor veşteji şi le voi pune să fie călcate în picioare.

14. Para que ainda nos determos? Reuni-vos, e vamos para as praças fortes: lá havemos de perecer. Porquanto o Senhor, nosso Deus, decidiu que pereçamos, fazendo-nos beber água envenenada, já que pecamos contra ele.

14. De ce stăm aşezaţi? Adunaţi-vă ca să mergem în cetăţile întărite şi să stăm acolo în tăcere, pentru că Domnul ne-a redus la tăcere şi ne-a făcut să bem apă otrăvită, deoarece am păcătuit împotriva Domnului!

15. Aguardávamos a felicidade e nenhum bem encontramos, nenhum tempo de exaltação, e só vemos o terror.

15. Aşteptam pace, dar nu este nimic bun; timpul vindecării, dar, iată, spaimă!

16. Ouve-se, desde Dã, o relinchar dos cavalos, e toda a terra estremece com o estrépito de seus corcéis, que ao chegarem destroem a terra e o quanto nela existe: a cidade e os habitantes.

16. De la Dan se aude forăitul cailor, de glasul nechezatului puternicilor săi se cutremură toată ţara. Ei vin şi devorează ţara şi tot ceea ce o umple, cetatea şi locuitorii ei.

17. Vou lançar serpentes contra vós, e víboras insensíveis aos encantamentos, que vos morderão – oráculo do Senhor.

17. Iată, eu trimit împotriva voastră şerpi şi vipere împotriva cărora nu există descântec.

18. Onde encontrar consolo para a minha dor? Dentro de mim sofre o coração. Chega-me de uma terra longínqua

18. Chinul meu creşte fără leac, durerea inimii mele se înteţeşte.

19. a voz amargurada da filha do meu povo: “Não está mais o Senhor em Sião? E nela não mora mais o seu rei?”. Por que me irritaram com seus ídolos, com as vãs divindades de outros países?

19. Iată, strigătul după ajutor al fiicei poporului meu [se aude] dintr-o ţară îndepărtată: „Oare nu este Domnul în Sión? Nu este regele său în el?”. De ce m-au făcut să mă mânii prin idolii lor şi prin nimicurile străine?

20. “Passou a ceifa; terminou a colheita, e não nos chegou a libertação.”

20. A trecut secerişul, vara s-a terminat, iar noi suntem salvaţi.

21. Faz-me sofrer a chaga da filha de meu povo, cobre-me o luto; apossa-se de mim a desolação.

21. Din cauza rănii fiicei poporului meu sunt rănit, sunt trist şi cuprins de groază.

22. Não haverá mais bálsamo de Galaad? Nem se poderá encontrar um médico? Por que, então, a ferida da filha de um povo não se há de cicatrizar?

22. Oare nu mai este balsam în Galaád? Nu este niciun vindecător acolo? De ce nu face vindecarea fiicei poporului meu?

23. Oh! Tivesse eu em minha cabeça um manancial, e em meus olhos uma fonte de lágrimas! Dia e noite eu choraria os mortos da filha de meu povo.

23. Cine va face din capul meu [un izvor] de apă, din ochii mei, o sursă de lacrimi ca să-i plâng ziua şi noaptea pe cei străpunşi ai fiicei poporului meu?