1. În acel timp, vor scoate oasele regilor lui Iúda, oasele căpeteniilor lui, oasele preoţilor, oasele profeţilor şi oasele locuitorilor Ierusalímului din mormintele lor.

2. Le vor întinde la soare şi la lună şi la toate oştirile cerului pe care le-au iubit şi cărora le-au slujit, după care au umblat şi pe care le-au căutat, în faţa cărora s-au prosternat. Nu vor mai fi adunate şi nu vor mai fi îngropate, ci vor deveni gunoi pe suprafaţa pământului.

3. Tot restul care va rămâne din această familie rea, în orice loc unde i-am alungat, va prefera moartea în loc de viaţă – oracolul Domnului Sabaót.

4. Spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul: Cine cade oare nu se mai ridică? Cine se abate oare nu se mai întoarce?

5. De ce s-a abătut poporul acesta, Ierusalímul, printr-o rătăcire permanentă? S-au ataşat de înşelătorie şi refuză să se întoarcă.

6. Am auzit şi am ascultat: ei nu vorbesc drept şi nu este nimeni care să regrete răutatea sa, zicând: «Ce am făcut?». Toţi se întorc la fuga lor ca un cal lansat în luptă.

7. Chiar şi barza pe cer îşi cunoaşte timpurile, turturica, rândunica şi porumbelul cunosc timpul când trebuie să vină. Dar poporul meu nu a cunoscut timpul judecăţii Domnului”. Legea, în mâinile preoţilor

8. Cum puteţi să spuneţi: „Noi suntem înţelepţi şi legea Domnului este la noi?”. Într-adevăr, pana mincinoasă a scribilor a prefăcut [legea] în minciună.

9. Înţelepţii au fost făcuţi de ruşine, s-au îngrozit şi au fost capturaţi. Refuzând legea Domnului, ce înţelepciune au ei?

10. De aceea, le voi da pe soţiile lor altora şi câmpiile lor, celor care le vor lua în stăpânire,întrucât, de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi; de la profet şi până la preot, toţi lucrează cu înşelăciune.

11. Ei tratează rănile poporului meu cu superficialitate şi zic: „Pace, pace!”, dar nu este pace.

12. Sunt făcuţi de ruşine, pentru că fac lucruri abominábile. Dar ei nu se mai ruşinează şi nici nu ştiu de umilinţă. De aceea, vor cădea cu cei care cad şi, în timpul când vor fi pedepsiţi, se vor poticni, spune Domnul.

13. Vreau să adun recolta lor – oracolul Domnului –, dar nu mai sunt struguri în vie, nu mai sunt smochine în smochin; frunzele se vor veşteji şi le voi pune să fie călcate în picioare.

14. De ce stăm aşezaţi? Adunaţi-vă ca să mergem în cetăţile întărite şi să stăm acolo în tăcere, pentru că Domnul ne-a redus la tăcere şi ne-a făcut să bem apă otrăvită, deoarece am păcătuit împotriva Domnului!

15. Aşteptam pace, dar nu este nimic bun; timpul vindecării, dar, iată, spaimă!

16. De la Dan se aude forăitul cailor, de glasul nechezatului puternicilor săi se cutremură toată ţara. Ei vin şi devorează ţara şi tot ceea ce o umple, cetatea şi locuitorii ei.

17. Iată, eu trimit împotriva voastră şerpi şi vipere împotriva cărora nu există descântec.

18. Chinul meu creşte fără leac, durerea inimii mele se înteţeşte.

19. Iată, strigătul după ajutor al fiicei poporului meu [se aude] dintr-o ţară îndepărtată: „Oare nu este Domnul în Sión? Nu este regele său în el?”. De ce m-au făcut să mă mânii prin idolii lor şi prin nimicurile străine?

20. A trecut secerişul, vara s-a terminat, iar noi suntem salvaţi.

21. Din cauza rănii fiicei poporului meu sunt rănit, sunt trist şi cuprins de groază.

22. Oare nu mai este balsam în Galaád? Nu este niciun vindecător acolo? De ce nu face vindecarea fiicei poporului meu?

23. Cine va face din capul meu [un izvor] de apă, din ochii mei, o sursă de lacrimi ca să-i plâng ziua şi noaptea pe cei străpunşi ai fiicei poporului meu?




Livraria Católica

Conheça esses e outros livros em nossa livraria.




“Seja perseverante nas orações e nas santas leituras.” São Padre Pio de Pietrelcina