II Crônicas, 19

1. Josafá, rei de Judá, retornou são e salvo a Jerusalém.

1. Iosafát, regele, s-a întors în pace acasă la Ierusalím.

2. Jeú, filho do vidente Hanani, saiu-lhe ao encontro e lhe disse: “Deve-se levar auxílio ao ímpio? Amas tu os que odeiam o Senhor? O Senhor está irritado contra ti.

2. Iehú, fiul lui Hanáni, profetul, i-a ieşit înainte şi i-a zis regelui Iosafát: „Oare se cuvine să-l ajuţi pe cel rău şi să-i iubeşti pe cei care-l urăsc pe Domnul? Pentru aceasta, mânia Domnului va veni asupra ta.

3. Todavia, há em ti coisas boas, pois suprimiste da terra os ídolos asserás e aplicaste teu coração à busca de Deus”.

3. Totuşi, sunt lucruri bune în tine, căci ai ars Aşérele şi ţi-ai stabilit inima să-l caute pe Dumnezeu”.

4. Depois de sua volta a Jerusalém, Josafá saiu de novo a visitar seu povo, desde Bersabeia até a montanha de Efraim, para conduzi-lo ao Senhor, o Deus de seus pais.

4. Iosafát a locuit la Ierusalím. A ieşit şi a mers prin popor, de la Béer-Şéba până la zona muntoasă a lui Efraím, şi i-a întors la Domnul Dumnezeul părinţilor lor.

5. Estabeleceu juízes na terra, em cada uma das cidades fortes, sem exceção.

5. A pus judecători în ţară: în toate cetăţile lui Iúda şi în fortăreţe – cetate după cetate.

6. “Vede o que fareis” – disse ele aos juízes –. “Não é em nome de um homem que administrais a justiça, mas em nome do Senhor, que vos assistirá quando tiverdes de fazer os vossos julgamentos.

6. Le-a zis judecătorilor: „Vedeţi ce faceţi, pentru că nu judecaţi pentru un om, ci pentru Domnul; el este cu voi când faceţi judecată.

7. Que o temor a Deus esteja conosco. Vigiai o vosso procedimento, pois, junto do Senhor, nosso Deus, não há iniquidade, nem distinção de pessoa, nem admissão de presentes.”

7. Acum, frica Domnului să fie peste voi! Aveţi grijă cum lucraţi! Căci la Domnul nu este nedreptate; nu este părtinitor şi nu primeşte daruri”.

8. Também em Jerusalém, Josafá tinha estabelecido levitas e sacerdotes voltados à cidade para administrar a justiça em nome do Senhor e para serem árbitros nos litígios.

8. Întorcându-se la Ierusalím, Iosafát a pus şi în Ierusalím dintre levíţi, preoţi şi dintre capii părinteşti ai lui Israél ca să împartă de la Domnul judecată şi dreptate.

9. Deu-lhes as seguintes instruções: “Eis como agireis, com temor ao Senhor, lealdade e integridade de coração.

9. Şi le-a poruncit: „Să lucraţi în frica de Domnul, după adevăr şi cu inimă neprihănită!

10. Em todo litígio trazido à vossa presença por vossos irmãos, estabelecidos em vossas cidades, quer se trate de assassínio, de lei, de preceito ou ordenações esclarecei-os, para que não se tornem culpados diante do Senhor e que sua ira não se inflame contra vós e contra vossos irmãos. Agi dessa maneira para não vos tornardes culpados.

10. În orice problemă cu care vor veni la voi fraţii voştri care locuiesc în cetăţile lor: între sânge şi sânge, între lege şi poruncă, între hotărâri şi judecăţi, să-i învăţaţi să nu se facă vinovaţi înaintea Domnului, ca să nu vină mânia lui peste voi şi peste fraţii voştri! Faceţi aceasta şi nu veţi fi vinovaţi!

11. Tendes à vossa frente o sumo sacerdote Amarias, para todos os assuntos religiosos, e Zabadias, filho de Ismael, príncipe da casa de Judá, para todos os negócios civis. Tereis à vossa disposição levitas, na qualidade de escribas. Cobrai ânimo, portanto, e trabalhai! Esteja o Senhor com o homem de bem!”.*

11. Iată, Amária, marele preot, va fi peste voi pentru toate problemele legate de Domnul, iar Zebadía, fiul lui Ismaél, căpetenia casei lui Iúda, pentru toate problemele legate de rege; levíţii vor fi scribi înaintea voastră. Fiţi tari şi lucraţi! Domnul va fi cu cel bun”.