II Crônicas, 18

1. Josafá, que possuía riqueza e glória em abundância, aliou-se por casamento a Acab.

1. Iosafát a avut multe bogăţii şi onoare şi s-a înrudit cu Aháb.

2. Ao cabo de alguns anos, desceu à Samaria, à casa de Acab. Para recebê-lo com a comitiva, este mandou matar numerosas ovelhas e bois. Em seguida, persuadiu-o a fazer guerra contra Ramot de Galaad.

2. După câţiva ani, el a coborât la Aháb în Samaría. Aháb a înjunghiat pentru el şi pentru poporul care era cu el multe oi şi mulţi viţei şi a insistat să urce împotriva [cetăţii] Ramót-Galaád.

3. Acab, rei de Israel, disse a Josafá, rei de Judá: “Queres ir comigo para atacar Ramot de Galaad?”. Josafá respondeu-lhe: “Farei o que fizeres, assim como meu exército. Iremos à guerra contigo”.

3. Aháb, regele lui Israél, i-a zis lui Iosafát, regele lui Iúda: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva [cetăţii] Ramót din Galaád?”. I-a răspuns: „Eu voi fi ca tine, poporul meu, ca poporul tău; voi fi cu tine în luptă!”.

4. Contudo, Josafá disse mais ao rei de Israel: “Consulta primeiro, eu te peço, o oráculo do Senhor”.

4. Apoi, Iosafát i-a zis regelui lui Israél: „Consultă azi, te rog, cuvântul Domnului!”.

5. O rei de Israel reuniu os profetas, que eram em número de quatrocentos e lhes perguntou: “Devemos atacar Ramot de Galaad, ou devemos abster-nos disso?”. Eles responderam: “Vai. O Senhor a entregará às mãos do rei”.

5. Regele lui Israél i-a adunat pe profeţi – patru sute – şi le-a zis: „Să mergem să luptăm împotriva [cetăţii] Ramót din Galaád sau să renunţăm?”. Ei i-au răspuns: „Mergi! Dumnezeu l-a dat în mâinile regelui”.

6. Mas Josafá replicou: “Por acaso não existe aqui algum outro profeta do Senhor a quem possamos consultar?”.

6. Dar Iosafát a zis: „Mai este aici vreun profet al Domnului ca să-l putem întreba?”.

7. “Sim – respondeu o rei de Israel –, há ainda um, por meio do qual se poderia consultar o Senhor, mas eu o detesto, porque nunca anuncia algo de bom, mas sempre a desgraça. É Miqueias, filho de Jemla.” Josafá disse: “Não fale o rei assim”.

7. Regele lui Israél i-a răspuns lui Iosafát: „Mai este un om prin care am putea să-l căutăm pe Domnul; însă îl urăsc, pentru că nu-mi profeţeşte nimic bun, ci totdeauna numai rău: este Mihéia, fiul lui Imlá”. Iosafát a zis: „Să nu vorbească regele aşa!”.

8. Então, o rei de Israel fez sinal a um eunuco e lhe deu esta ordem: “Faze vir o mais depressa possível Miqueias, filho de Jemla”.

8. Atunci regele lui Israél a chemat un eunuc şi a zis: „Adu-l repede pe Mihéia, fiul lui Imlá!”.

9. O rei de Israel e Josafá, rei de Judá, tomaram lugar cada em seu trono, revestidos de suas insígnias reais, na praça que está à entrada da porta de Samaria e todos os profetas profetizavam em sua presença.

9. Regele lui Israél şi Iosafát, regele lui Iúda, stăteau fiecare pe tronul său, îmbrăcaţi fiecare în hainele lor la aria de la intrarea porţii Samaríei. Toţi profeţii profeţeau înaintea lor.

10. Sedecias, filho de Canaana, tinha feito para si chifres de ferro e disse: “Eis o que diz o Senhor: Com estes chifres ferirás os sírios até exter­miná-los”.

10. Sedecía, fiul lui Cheníana, îşi făcuse nişte coarne de fier şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Cu acestea îl vei bate pe Arám până îl vei nimici»”.

11. E todos os profetas profetizavam da mesma maneira, nestes termos: “Sobe a Ramot de Galaad: e serás vencedor, porque o Senhor entregará a cidade às mãos do rei”.

11. Şi toţi profeţii profeţeau la fel, zicând: „Urcă la Ramót din Galaád, căci vei avea succes! Domnul l-a dat în mâinile regelui!”.

12. Todavia, o mensageiro que tinha ido chamar Miqueias disse-lhe: “Os profetas são unânimes em predizer a vitória do rei. Seja teu oráculo conforme o deles. Predize o bom êxito”.

12. Mesagerul care se dusese să-l cheme pe Mihéia i-a vorbit aşa: „Iată, cuvintele profeţilor sunt ca o singură gură, [profeţind] binele pentru rege! Să fie cuvintele tale ca [vorba] unuia dintre ei şi vorbeşte de bine!”.

13. Miqueias respondeu: “Por Deus, só anunciarei o que o Senhor me disser”.

13. Mihéia a răspuns: „Viu este Domnul că ceea ce-mi va spune Dumnezeul meu, aceea voi spune!”.

14. Quando ele chegou perto do rei, este lhe perguntou: “Miqueias, devemos ir atacar Ramot de Galaad, ou devemos abster-nos disso?”. “Vai – respondeu Miqueias –, serás vencedor; ela será entregue às mãos do rei.”

14. A ajuns la rege şi regele i-a zis: „Mihéia, să mergem la Ramót din Galaád şi să luptăm împotriva lui sau să renunţăm?”. El a zis: „Mergeţi, căci veţi avea succes! Domnul i-a dat în mâinile voastre”.

15. Disse-lhe o rei: “Quantas vezes terei que conjurar-te a que só digas a verdade em nome do Senhor?”.

15. Dar regele i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în numele Domnului?”.

16. Respondeu então Miqueias: “Vejo todo o Israel disperso pelas montanhas, qual um rebanho sem pastor. O Senhor disse: Estes não têm chefe. Voltem eles tranquilamente, cada qual para sua casa!”.

16. [Mihéia] a răspuns: „Văd tot Israélul risipit pe munţi ca o turmă care nu are păstor. Domnul zice: «Aceştia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare acasă în pace!»”.

17. Disse o rei de Israel a Josafá: “Bem que eu te dizia que a meu respeito ele não havia de anunciar jamais alguma coisa boa; sempre a desgraça”.

17. Regele lui Israél i-a zis lui Iosafát: „Oare nu ţi-am spus că el nu profeţeşte nimic bun despre mine, ci numai rău?”.

18. Replicou Miqueias: “Escutai o oráculo do Senhor! Vi o Senhor assentado no seu trono e todo o exército do céu em volta dele, à sua direita e à sua esquerda.

18. Atunci [Mihéia] a zis: „Ascultă cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul stând pe tronul său şi toată oştirea cerurilor stând lângă el, la dreapta şi la stânga lui.

19. Disse o Senhor: ‘Quem seduzirá Acab para que suba a Ramot de Galaad e lá pereça?’. Um respondia de um modo e outro de outro.

19. Domnul a zis: «Cine îl va amăgi pe Aháb, regele lui Israél, ca să urce şi să cadă la Ramót din Galaád?». Şi au răspuns unul într-un fel, altul în alt fel.

20. Então, um espírito avançou até a frente do Senhor e disse: ‘Eu irei seduzi-lo’. Perguntou o Senhor: ‘De que maneira?’.

20. A ieşit un duh, a stat înaintea Domnului şi a zis: «Eu îl voi amăgi». Domnul i-a zis: «Prin ce?».

21. ‘Vou – respondeu ele –, fazendo-me espírito de mentira na boca de seus profetas’. O Senhor disse: ‘Tu conseguirás enganá-lo. Vai, faze isso mesmo!’.

21. El a răspuns: «Voi ieşi şi voi fi un duh mincinos în gura tuturor profeţilor săi». [Domnul] a spus: «[Prin aceasta] îl vei putea amăgi. Ieşi şi fă aşa!».

22. O Senhor infundiu, portanto, um espírito de mentira na boca de todos os profetas aqui presentes; mas foi a tua perda que decretou o Senhor”.

22. Acum, iată, Domnul a pus un duh mincinos în gura acestor profeţi ai tăi! Domnul a vorbit rău despre tine”.

23. Nesse momento, Sedecias, filho de Canaana, aproximou-se de Miqueias e deu-lhe uma bofetada, dizendo: “Por onde saiu de mim o espírito do Senhor para falar-te?”.

23. Atunci Sedecía, fiul lui Cheníana, s-a apropiat, l-a lovit pe Mihéia peste obraz şi a zis: „Pe ce cale a trecut Duhul Domnului de la mine ca să-ţi vorbească?”.

24. “Tu o verás – respondeu Miqueias – no dia em que hás de ir de aposento em aposento, a fim de te esconderes.”

24. Mihéia i-a răspuns: „Iată, vei vedea în ziua când vei intra în camera dinăuntru ca să te ascunzi!”.

25. Então, o rei de Israel deu esta ordem: “Prendei Miqueias e conduzi-o a Amon, o governador da cidade, e a Joás, o filho do rei.

25. Regele lui Israél a zis: „Luaţi-l pe Mihéia şi duceţi-l la Amón, căpetenia cetăţii, şi la Ióas, fiul regelui,

26. Dizei-lhes: ‘Ordem do rei: Lançai este homem na prisão. Dai-lhe uma alimentação de mísero até que eu retorne são e salvo’.”

26. şi spuneţi-le: «Aşa vorbeşte regele: ‹Puneţi-l pe acesta în închisoare şi hrăniţi-l cu pâinea întristării şi cu apa întristării până când mă voi întoarce în pace!› »”.

27. Ao que Miqueias respondeu: “Se realmente voltares são e salvo, é sinal de que não falou o Senhor por mim”. E acrescentou: “Escutai bem, povos todos”.

27. Mihéia a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine”. Şi a [mai] zis: „Să asculte toate popoarele!”.

28. O rei de Israel subiu, portanto, a Ramot de Galaad com o rei de Judá, Josafá.

28. Regele lui Israél şi Iosafát, regele lui Iúda, au urcat la Ramót din Galaád.

29. Ele lhe disse: “Eu vou disfarçar-me para entrar no combate; tu, porém, veste tuas próprias roupas”. O rei de Israel disfarçou-se, por conseguinte, antes de entrar em combate.

29. Regele lui Israél i-a zis lui Iosafát: „Mă voi preface că sunt altcineva şi voi merge la luptă. Tu, însă, îmbracă-te cu hainele tale!”. Regele lui Israél s-a prefăcut că este altcineva şi a mers la luptă.

30. Ora, o rei da Síria tinha dado a seus trinta e dois chefes de carros a seguinte ordem: “Não atacareis, nem pequeno nem grande, mas só o rei de Israel”.

30. Regele lui Arám a poruncit căpeteniilor peste care: „Să nu luptaţi nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israél!”.

31. Ao verem Josafá, os chefes dos carros disseram entre si: “É certamente o rei de Israel” e avançaram sobre ele. Mas Josafá soltou seu grito de guerra e o Senhor o socorreu; Deus afastou dele os sírios.

31. Când l-au văzut căpeteniile carelor pe Iosafát, au zis: „Cu siguranţă, acesta este regele lui Israél”. S-au întors spre el ca să lupte, dar Iosafát a strigat. Domnul l-a ajutat şi Dumnezeu i-a îndepărtat de la el.

32. Então, os chefes dos carros, vendo que não era o rei de Israel, afastaram-se dele.

32. Când au văzut căpeteniile carelor că nu era regele lui Israél, au plecat de la el.

33. Nesse momento, um homem que tinha retesado o arco ao acaso, feriu o rei de Israel na parte fraca da couraça. O rei disse ao cocheiro de seu carro: “Volta a rédea e conduze-me para fora do campo, porque estou ferido”.

33. Atunci, un om a tras cu arcul la întâmplare şi l-a lovit pe regele lui Israél între solzii armurii. [Aháb] a zis către cel [care-i mâna] carul: „Întoarce-te şi scoate-mă din tabără, căci sunt rănit!”.

34. Mas, nesse dia, o combate foi tão violento que o rei teve que ficar em pé no carro diante dos sírios até a tarde. Ao pôr do sol ele morreu.

34. Lupta s-a înteţit în ziua aceea. Regele a stat drept în car în faţa araméilor până seara şi a murit la apusul soarelui.