II Crônicas, 20

1. Depois disso, os moabitas e os amonitas, acompanhados dos maonitas, fizeram guerra a Josafá.*

1. După aceea, fiii lui Moáb şi fiii lui Amón şi, cu ei, câţiva din Maón au venit la luptă împotriva lui Iosafát.

2. Vieram informar o rei: “Uma tropa enorme, vinda do outro lado do mar Morto, avança contra ti. Ei-los já em Asasontamar, isto é, Engadi”.

2. Au venit şi i-au făcut cunoscut lui Iosafát, zicând: „A venit împotriva ta o mare mulţime de dincolo de mare, din Arám; iată, sunt la Haţéţon-Támar, adică En-Ghédi!”.

3. Perturbado, Josafá se dispôs a recorrer ao Senhor e promulgou um jejum para todo o Judá.

3. Iosafát a fost cuprins de teamă, a hotărât să-l caute pe Domnul şi a declarat un post pentru întregul Iúda.

4. A população de Judá reuniu-se para invocar o Senhor. De todas as cidades de Judá o povo acorreu para invocar o Senhor.

4. Iúda s-a adunat să-l cheme pe Domnul şi au venit şi din cetăţile lui Iúda să-l caute pe Domnul.

5. Diante do novo átrio do Templo do Senhor, Josafá ergueu-se na presença da grande assembleia dos homens de Judá e de Jerusalém.

5. Iosafát a stat [în picioare] în mijlocul adunării lui Iúda şi a Ierusalímului, în casa Domnului, înaintea curţii celei noi.

6. “Senhor – disse ele –, Deus de nossos pais, não sois vós o Deus do céu e o soberano de todos os povos? Tendes em vossa mão a força e o poder e ninguém vos pode resistir.

6. Şi a zis: „Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, oare nu eşti tu Dumnezeu în ceruri şi nu stăpâneşti tu peste toate domniile popoarelor? Oare nu sunt în mâna ta tăria şi puterea? Nimeni nu poate să stea înaintea ta.

7. Não sois vós, Senhor nosso Deus, que desalojastes diante de vosso povo de Israel os habitantes desta terra e a destes para sempre à descendência de Abraão, vosso bem-amado?

7. Oare nu eşti tu Dumnezeul nostru, care i-ai alungat pe locuitorii ţării acesteia dinaintea poporului tău, Israél, şi nu i-ai dat-o tu descendenţei lui Abrahám, care te iubeşte pentru totdeauna?

8. Nela habitaram e construíram um santuário para a glória de vosso nome, dizendo:

8. Ei au locuit în ea şi au construit în ea un sanctuar pentru numele tău, zicând:

9. Se nos sobrevier alguma desgraça, guerra, flagelo de vingança, peste ou fome, nos apresentaremos diante de vós neste templo, pois vosso nome é nele invocado e clamaremos para vós do fundo de nossa angústia, então havereis de nos ouvir e salvar.

9. «Dacă va veni peste noi vreun rău, sabie sau judecată, ciumă sau foamete, vom veni înaintea acestei case şi înaintea feţei tale, – căci numele tău este în casa aceasta – vom striga către tine din necazul nostru, iar tu ne vei asculta şi ne vei elibera».

10. Eis, portanto, agora, os amonitas, os moabitas e os habitantes da montanha de Seir pela terra dos quais não permitistes que os israelitas atravessassem, quando da sua saída do Egito e dos quais eles se desviaram sem destruí-los.

10. Acum, iată, fiii lui Amón, ai lui Moáb şi cei din muntele Seír, la care i-ai dat lui Israél să meargă atunci când venea din ţara Egiptului, – căci s-au abătut de la ei şi nu i-au nimicit –

11. Eis que eles nos recompensam vindo expulsar-nos desta herança cuja possessão nos destes.

11. iată-i cum ne răsplătesc, venind să ne alunge din moştenirea ta pe care tu ne-ai dat-o în stăpânire!

12. Ó nosso Deus, não exercereis sobre eles vossa justiça? Pois a força nos falta diante dessa multidão que avança contra nós. Não sabemos o que fazer e nossos olhos se voltam para vós”.

12. Dumnezeul nostru, oare nu vei face judecată împotriva lor? Căci noi nu avem putere înaintea acestei mari mulţimi care vine împotriva noastră. Noi nu ştim ce să facem, iar ochii noştri sunt [îndreptaţi] spre tine!”.

13. Toda a população de Judá lá estava, de pé, diante do Senhor, com suas crianças, suas mulheres e seus filhos.

13. Întregul Iúda stătea înaintea Domnului: pruncii, soţiile şi fiii lor.

14. Então, no meio dessa grande multidão, o espírito do Senhor apoderou-se de Jaaziel, filho de Zacarias, filho de Banaías, filho de Jeiel, filho de Matanias, um levita da linhagem de Asaf.

14. Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării peste Iahaziél, fiul lui Zaharía, fiul lui Benáia, fiul lui Ieiél, fiul lui Matanía, un levít dintre fiii lui Asáf.

15. “Prestai atenção – disse ele –, homens de Judá e de Jerusalém e tu, rei Josafá! Eis o que vos diz o Senhor: Não temais, não vos deixeis atemorizar diante dessa multidão imensa, pois a guerra não compete a vós, mas a Deus.

15. [Iahaziél] a zis: „Fiţi atenţi, voi cei din întregul Iúda, locuitorii din Ierusalím şi tu, rege Iosafát! Aşa vă vorbeşte Domnul: «Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea acestei mari mulţimi, căci lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu!

16. Amanhã ireis descer para atacá-los. Vede: eles subirão pela colina de Cis e os encontrareis no fim do vale, diante do deserto de Jeruel.

16. Mâine, coborâţi împotriva lor! Iată, ei vin pe urcuşul Ţiţ; îi veţi găsi la capătul torentului, în faţa pustiului Ieruel».

17. Não tereis que combater nesse caso. Colocai-vos lá e permanecei lá, para contemplar a salvação que o Senhor vos concederá. Não temais Judá e Jerusalém, nem tenhais pavor. Saí-lhes amanhã ao encontro e o Senhor estará convosco.”

17. Nu voi veţi avea de luptat cu această ocazie: voi aşezaţi-vă, staţi şi vedeţi eliberarea Domnului, care este cu voi! Iúda şi Ierusalím, nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi! Mâine ieşiţi înaintea lor şi Domnul va fi cu voi!”.

18. Josafá prosternou-se com o rosto por terra e todo Judá e os habitantes de Jerusalém fizeram o mesmo em adoração diante do Senhor.

18. Iosafát s-a plecat cu faţa la pământ, iar întregul Iúda şi locuitorii Ierusalímului au căzut înaintea Domnului ca să se închine Domnului.

19. Os levitas da linhagem de Caat e de Coré levantaram-se para louvar o Senhor, Deus de Israel, em alta voz.

19. Leviţii dintre fiii lui Chehát şi dintre fiii lui Córe s-au ridicat să-l laude pe Domnul Dumnezeul lui Israél cu glas tare şi puternic.

20. No dia seguinte, de manhã, puseram-se a caminho para o deserto de Tícua. Na partida, Josafá disse-lhes: “Escutai-me, homens de Judá e de Jerusalém! Ponde vossa confiança no Senhor e estareis seguros. Crede nos seus profetas e tudo vos correrá bem”.

20. S-au sculat dimineaţa şi au ieşit spre pustiul Técoa. În timp ce ieşeau, Iosafát a stat [în picioare] şi le-a zis: „Ascultaţi-mă, Iúda şi voi, locuitori ai Ierusalímului! Credeţi în Domnul Dumnezeul vostru şi veţi fi întăriţi! Aveţi încredere în profeţii lui şi veţi avea succes!”.

21. Em seguida, depois de se ter entendido com o povo, ele designou os cantores que, revestidos de ornamentos sagrados, haveriam de marchar à frente do exército, cantando: “Louvai o Senhor, pois sua misericórdia é eterna!”.

21. Apoi s-a sfătuit cu poporul şi a stabilit cântăreţi pentru Domnul ca să-l laude în sfântă splendoare. Când ieşeau înaintea armatei, spuneau: „Preamăriţi-l pe Domnul, căci veşnică este îndurarea lui!”.

22. No momento em que era entoado esse cântico de louvor, o Senhor fez cair numa emboscada os amonitas, os moabitas e os habitantes da montanha de Seir que tinham vindo atacar Judá. Foram destruídos.*

22. În momentul când au început să cânte cu bucurie şi să-l laude, Domnul a pus o capcană împotriva fiilor lui Amón, ai lui Moáb şi ai celor din muntele Seír care veniseră împotriva lui Iúda şi au fost bătuți

23. Os amonitas e os moabitas atiraram-se então sobre os povos das montanhas de Seir para um massacre de exterminação e, isso feito, puseram-se a matar uns aos outros.

23. Fiii lui Amón şi ai lui Moáb s-au ridicat împotriva locuitorilor din muntele Seír ca să-i distrugă şi să-i nimicească. După ce au terminat cu locuitorii din Seír, s-au ajutat unul pe altul să se nimicească.

24. Tendo chegado os homens de Judá à altura donde se vê o deserto, olharam para a multidão; e eis que lá não havia mais que cadáveres estendidos por terra, não tendo podido escapar ninguém.

24. Iúda a venit pe înălţimea spre pustiu; s-a întors spre mulţime şi, iată, erau cadavre căzute la pământ şi nu scăpase nimeni!

25. Então, avançou Josafá com seu exército para despojá-los e encontraram riquezas, vestimentas e objetos preciosos em abundância. Agarraram em tal quantidade que não puderam levar tudo. A pilhagem durou três dias, pois o despojo era enorme.

25. Iosafát şi poporul său au mers să ia prada de la ei. Au găsit multe bunuri, haine şi obiecte preţioase. Au strâns mai mult decât puteau duce şi timp de trei zile au adunat prada, pentru că era multă.

26. No quarto dia, reuniram-se no vale de Beracá, onde louvaram o Senhor. Por isso, esse lugar ainda é chamado Beracá.*

26. A patra zi, s-au adunat la Émec-Beracá, pentru că acolo îl binecuvântaseră pe Domnul. De aceea au dat acelui loc numele de Émec-Beracá până azi.

27. Os homens de Judá e de Jerusalém, tendo à frente deles Josafá, retomaram alegres o caminho da cidade, pois o Senhor tinha levado ao máximo sua alegria, livrando-os de seus inimigos.

27. Toţi oamenii din Iúda şi din Ierusalím, cu Iosafát în frunte, s-au întors la Ierusalím cu bucurie, căci Domnul le dăduse bucurie asupra duşmanilor lor.

28. Entraram em Jerusalém, no Templo do Senhor, ao som de cítaras, harpas e trombetas.

28. Au intrat în Ierusalím în sunet de alăute, de harpe şi de trâmbiţe, până la casa Domnului.

29. O terror do Senhor apoderou-se de todos os reinos estrangeiros, ao ouvirem a notícia de que o Senhor combatia os inimigos de Israel.

29. Groaza lui Dumnezeu a fost asupra tuturor domniilor pământului când au auzit că Domnul a luptat împotriva duşmanilor lui Israél.

30. Depois, o reino de Josafá gozou de tranquilidade, porque o Senhor lhe deu paz com todas as nações vizinhas.

30. Domnia lui Iosafát a fost liniştită şi Dumnezeul lui i-a dat odihnă de jur împrejur.

31. Josafá reinou, pois, sobre Judá. Tinha trinta e cinco anos quando começou a reinar. Reinou vinte e cinco anos em Jerusalém. Sua mãe chamava-se Azuba, filha de Selaqui.

31. Iosafát a devenit rege peste Iúda. Avea treizeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit douăzeci şi cinci de ani la Ierusalím. Numele mamei sale era Azubá, fiica lui Şilhí.

32. Tomou por regra o proceder de seu pai Asa, sem dele se afastar. Fez o bem aos olhos do Senhor.

32. El a mers pe calea tatălui său, Asá, şi nu s-a abătut de la ea, făcând ceea ce este plăcut în ochii Domnului.

33. Todavia, os lugares altos não desapareceram e o povo não tinha ainda o coração firmemente unido ao Deus de seus pais.

33. Numai că înălţimile nu le-a îndepărtat şi poporul încă nu avea inima statornică faţă de Dumnezeul părinţilor lor.

34. O restante dos atos de Josafá, desde os primeiros até os últimos, encontra-se relatado nas memórias de Jeú, filho de Hanani, os quais estão inseridos no Livro dos Reis de Israel.

34. Celelalte fapte ale lui Iosafát, cele dintâi şi cele de pe urmă, iată-le scrise între Faptele lui Iehú, fiul lui Hanáni, care face parte din Cartea Regilor lui Israél.

35. Depois disso, Josafá, rei de Judá, fez aliança com Ocozias, rei de Israel, cujo procedimento era ímpio.

35. După aceea, Iosafát, regele lui Iúda, s-a aliat cu Ahazía, regele lui Israél, care lucra cu răutate.

36. Eles se associaram para construir navios destinados a ir a Társis, construção essa feita em Asiongaber.

36. S-a unit cu el ca să facă corăbii care să meargă la Tarşíş. Şi au făcut corăbii la Éţion-Ghéber.

37. Então, Eliezer, filho de Dodias, de Maresa, fez contra Josafá o seguinte oráculo: “Porque fizeste aliança com Ocozias, destruiu o Senhor tua obra!”. Com efeito, os navios se despedaçaram sem ter podido ir a Társis.

37. Eliezér, fiul lui Dodóva din Maréşa, a profeţit împotriva lui Iosafát şi a zis: „Pentru că te-ai aliat cu Ahazía, Domnul ţi-a sfărâmat lucrarea”. Corăbiile au fost sfărâmate şi n-au putut să meargă la Tarşíş.