Cartea Psalmilor, 137
7. Adu-ţi aminte, Doamne, de fiii lui Edóm, care, în ziua Ierusalímului, ziceau: „Dărâmaţi-l! Dărâmaţi-l până la temelii!”.
7. Adu-ţi aminte, Doamne, de fiii lui Edóm, care, în ziua Ierusalímului, ziceau: „Dărâmaţi-l! Dărâmaţi-l până la temelii!”.
Psalmul 137 este o lamentare a poporului Israel, care este exilat în Babilon, departe de patria lor și de templul Ierusalimului. Ei își exprimă tristețea și dorul de Sion, orașul sfânt al lui Dumnezeu, care acum este devastat. Mai jos sunt cinci versete legate de subiectele abordate în Psalmul 137:
Isaia 52:8: "Voci ale Atalanilor lor! Ei își ridică vocea împreună, pentru că văd cu propriii ochi întoarcerea Domnului în Sion." Acest verset vorbește despre întoarcerea oamenilor din Israel în Sion și despre restaurarea pământului lor.
Lamentări 1:4: "Drumurile Sionului sunt triste pentru că nimeni nu vine la petreceri. Toate ușile lor sunt pustii; preoții lor suspină, femeile lor tinere sunt triste și ea este în amărăciune." Acest verset descrie tristețea și singurătatea Sionului după ce a fost distrusă de babilonieni.
Ieremia 51:50: "Am auzit, exilați, că sunt departe de țara mea! Domnul a judecat Babilonul și îl va tăcea." Acest verset vorbește despre răzbunarea lui Dumnezeu împotriva Babilonului, care a distrus Ierusalimul și i -a determinat pe poporul lui Israel să exileze.
Psalmul 126:1: „Când Domnul i -a adus pe captivi înapoi în Sion, am fost ca cei care visează”. Acest verset vorbește despre bucuria și uimirea oamenilor din Israel când au fost eliberați de exil și s -ar putea întoarce la Sion.
Ezechiel 11:17: „Prin urmare, spuneți, așa cum spune Domnul Dumnezeu, vă voi aduna printre popoare și le voi aduna din țările pe care sunteți împrăștiate și vă voi oferi țara lui Israel”. Acest verset vorbește despre promisiunea lui Dumnezeu de a -și readuce poporul în țara lor și de a -i restabili.
“Comunguemos com santo temor e com grande amor.” São Padre Pio de Pietrelcina
