1. Poem. Al lui Asáf. De ce, Dumnezeule, ne respingi pentru totdeauna? Pentru ce s-a aprins mânia ta împotriva turmei păşunii tale?

2. Adu-ţi aminte de adunarea ta, pe care ai câştigat-o odinioară, de tribul pe care l-ai răscumpărat ca moştenire a ta, de Muntele Siónului, pe care [ţi-ai stabilit] locuinţa!

3. Îndreaptă-ţi paşii spre aceste ruine fără sfârşit, duşmanul a devastat totul în sanctuarul tău!

4. Asupritorii tăi au scos răgete în mijlocul templului tău. În locul semnelor noastre, şi-au pus însemnele lor.

5. Ca unii ce ridică securea într-un desiş de codru,

6. aşa au sfărâmat cu lovituri de securi şi de ciocane porţile sale.

7. Au pus foc sanctuarului tău; au pângărit şi au dărâmat până la pământ locuinţa numelui tău.

8. Au zis în inima lor: „Să-i distrugem pe toţi!”; au ars toate lăcaşurile lui Dumnezeu din ţară.

9. Semnele noastre nu le mai vedem, nu mai e niciun profet şi nimeni dintre noi nu ştie până când.

10. Până când, Dumnezeule, ne va insulta asupritorul? Oare va dispreţui duşmanul numele tău la nesfârşit?

11. De ce ţi-ai îndepărtat mâna ta [de la noi] şi ţii nemişcată dreapta ta?

12. Dar Dumnezeu este regele nostru din timpuri străvechi, cel care săvârşeşte mântuirea pe faţa pământului.

13. Tu ai despicat marea cu puterea ta, ai sfărâmat capetele monştrilor în ape.

14. Tu ai zdrobit capetele Leviatánului, le-ai dat ca hrană unui popor din pustiu.

15. Ai făcut să ţâşnească izvoare şi pâraie, tu ai secat râurile veşnic [curgătoare].

16. A ta este ziua şi a ta este noaptea, tu ai creat luna şi soarele.

17. Tu ai fixat toate marginile pământului, vara şi iarna tu le-ai făcut.

18. Adu-ţi aminte: duşmanul l-a insultat pe Domnul şi un popor nebun a defăimat numele tău!

19. Să nu dai fiarelor sufletul turturelei tale, viaţa săracilor tăi să n-o dai uitării niciodată!

20. Priveşte la alianţa ta, căci toate colţurile ascunse ale ţării sunt pline de cuiburi ale violenţei!

21. Cel asuprit să nu plece umilit de la tine, cel sărac şi cel sărman să laude numele tău!

22. Ridică-te, Dumnezeule, apără cauza ta; adu-ţi aminte cum te insultă cel nebun toată ziua!

23. Nu uita strigătul potrivnicilor tăi, larma celor care se ridică împotriva ta!





“O verdadeiro servo de Deus é aquele que usa a caridade para com seu próximo, que está decidido a fazer a vontade de Deus a todo custo, que vive em profunda humildade e simplicidade”. São Padre Pio de Pietrelcina