Cartea profetului Isaía, 1
1. Viziunea lui Isaía, fiul lui Ámoţ, pe care a avut-o cu privire la Iúda şi la Ierusalím în zilele lui Ozía, Iotám, Aház şi Ezechía, regii lui Iúda. Împotriva poporului nerecunoscător.
2. Ascultaţi, cerurilor, şi pleacă-ţi urechea, pământule, căci Domnul vorbeşte: „Am dat naştere la fii şi i-am crescut, dar ei s-au răzvrătit împotriva mea.
3. Boul îşi cunoaşte proprietarul şi măgarul, ieslea stăpânului său; Israél, însă, nu cunoaşte, poporul meu nu înţelege”.
4. Vai, neam păcătos, popor încărcat de nelegiuire, descendenţă de răufăcători, fii corupţi! L-au părăsit pe Domnul, l-au dispreţuit pe Sfântul lui Israél, i-au întors spatele.
5. De ce să mai fiţi loviţi, voi care continuaţi să vă revoltaţi? Tot capul este bolnav şi toată inima slăbită.
6. Din tălpile picioarelor până-n creştet, nimic nu-i sănătos în el, ci numai răni, vânătăi şi plăgi deschise, necurăţate, nelegate şi neîngrijite cu untdelemn.
7. Ţara voastră este devastată, cetăţile voastre sunt arse în foc; pământul vostru, străinii îl devorează şi este devastat ca şi cum l-ar răvăşi străinii.
8. Fiica Siónului a rămas ca o colibă în vie, ca un bordei într-un câmp de pepeni, ca o cetate asediată.
9. Dacă Domnul Sabaót nu ar fi lăsat pentru noi un rest mic, am fi fost ca Sodóma, ne-am fi asemănat cu Gomóra. Împotriva ipocriziei
10. Ascultaţi cuvântul Domnului, căpetenii din Sodóma! Pleacă-ţi urechea la legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!
11. „Ce-mi trebuie mulţimea jertfelor voastre?”, zice Domnul. „M-am săturat de arderile voastre de tot de berbeci şi de grăsimea viţeilor; sângele taurilor, al mieilor şi al ţapilor mă dezgustă!
12. Când veniţi să vă prezentaţi în faţa mea, cine cere acestea din mâinile voastre călcând în picioare curţile mele?
13. Nu mai aduceţi ofrande zadarnice! Tămâia este abominábilă pentru mine, luna nouă, sabátul şi chemarea la adunare! Nu suport nedreptatea şi solemnitatea.
14. Sufletul meu urăşte lunile voastre noi şi sărbătorile voastre: au devenit o povară pentru mine, am obosit să le suport!
15. Când vă întindeţi mâinile, îmi voi întoarce ochii de la voi; chiar dacă veţi înmulţi rugăciunile,nu vă voi asculta: mâinile voastre sunt pline de sânge.
16. Spălaţi-vă, purificaţi-vă deci şi curăţaţi-vă! Îndepărtaţi răul faptelor voastre dinaintea ochilor mei! Încetaţi să faceţi răul!
17. Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi judecata, îndreptaţi-l pe opresor, faceţi dreptate orfanului şi apăraţi-o pe văduvă!
18. Veniţi să discutăm!”, zice Domnul. „Dacă păcatele voastre vor fi [roşii] ca [pânza] stacojie, ca zăpada le voi albi şi, dacă vor fi roşii ca purpura, vor deveni [albe] ca lâna.
19. Dacă veţi binevoi şi veţi asculta, veţi mânca bunătăţile pământului.
20. Dar dacă veţi refuza şi vă veți răzvrăti, de sabie veţi fi devoraţi, căci gura Domnului a vorbit”. Lamentaţiuni asupra Ierusalímului
21. Cum a devenit o desfrânată cetatea credincioasă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, iar acum [locuiesc] ucigaşi!
22. Argintul tău a devenit zgură, iar vinul e diluat cu apă.
23. Conducătorii tăi sunt răzvrătiţi şi tovarăşi ai hoţilor: toţi iubesc mita şi urmăresc răsplata; nu-l judecă [cu dreptate] pe orfan, iar cauza văduvei nu ajunge la ei.
24. De aceea, oracolul Domnului Dumnezeului Sabaót, al Celui Puternic al lui Israél: „Vai, voi cere cont de la adversarii mei şi mă voi răzbuna pe duşmanii mei.
25. Îmi voi întoarce mâna împotriva ta, voi curăţa zgura ta cum [curăţă] leşia, voi îndepărta deşeurile tale.
26. Îi voi întoarce pe judecătorii tăi să fie ca odinioară şi pe sfetnicii tăi, ca la început. După aceea te vei numi «cetate a dreptăţii», «oraş credincios».
27. Siónul va fi răscumpărat prin judecată şi cei care se întorc ai săi, prin dreptate.
28. Dar răzvrătiţii şi păcătoşii vor fi zdrobiţi împreună, iar cei care-l părăsesc pe Domnul vor pieri. Condamnarea cultelor idolatrice
29. Ei se vor ruşina de stejarii care v-au plăcut şi veţi roşi de grădinile pe care le-aţi ales.
30. Căci veţi fi ca un stejar cu frunze veştejite, ca o grădină care nu are apă.
31. Cel puternic va deveni precum câlţii şi lucrarea lui, ca o scânteie; amândoi vor arde împreună şi nimeni nu-i va stinge”.