1. Fiule, ai păcătuit? Să nu mai păcătuieşti niciodată! Roagă-te pentru [iertarea] celor dinainte!

2. Ca din faţa şarpelui fugi de păcat; căci dacă te apropii, te va muşca. Dinţi de leu sunt dinţii lui, care distrug vieţile oamenilor!

3. Ca o sabie cu două tăişuri este orice nelegiuire: nu este vindecare pentru rana ei.

4. Înspăimântarea şi violenţa devastează bogăţia, tot la fel, casa celui trufaş va fi devastată.

5. Rugăciunea celui sărac [ajunge] din gura lui până la urechile [Domnului] şi judecata lui vine grabnic.

6. Cel care urăşte reproşul este pe urma păcătosului, dar cel care se teme de Domnul se converteşte din inimă.

7. De departe este cunoscut cel tare în vorbire și cel deştept cunoaşte când el alunecă.

8. Cel care-şi construieşte casa cu bunurile altora este precum cel care adună pietre pentru mormânt.

9. Câlţi adunaţi este adunarea celor fărădelege şi sfârşitul lor este flacăra focului.

10. Calea păcătoşilor este nivelată din pietre, dar la capătul ei este groapa locuinţei morţilor.

11. Cel care observă legea îşi stăpâneşte gândirea şi împlinirea temii de Domnul este înţelepciunea.

12. Nu va fi educat cel care nu este abil, dar există o abilitate care multiplică amărăciunea.

13. Cunoaşterea celui înţelept se înmulţeşte ca un potop şi sfatul lui este ca un izvor de viaţă.

14. Interiorul celui nebun este ca un vas spart: nu ţine nicio cunoaştere.

15. Cel care cunoaşte, dacă ascultă un cuvânt înţelept, îl laudă şi mai adaugă. Dacă l-a ascultat un dezmăţat, nu i-a plăcut şi l-a întors în urma sa.

16. Explicaţia celui nebun este ca o povară la drum, dar pe buzele celui priceput se află har.

17. Gura celui inteligent va fi căutată în adunare şi cuvintele lui vor fi meditate în inimă.

18. Ca o casă devastată, aşa este înţelepciunea pentru cel nebun şi cunoaşterea celui nepriceput [este precum] cuvintele de neînţeles.

19. Butuci la picioare sunt educaţia celui prost, ca nişte cătuşe la mâna dreaptă.

20. Cel nebun, când râde, îşi înalţă glasul, dar bărbatul abil abia zâmbeşte în tăcere.

21. Ca o podoabă de aur este educaţia pentru cel inteligent, ca o brăţară pe braţul drept.

22. Piciorul celui nebun este grăbit spre casă, dar omul încercat se înfăţişează cu sfială.

23. Cel nepriceput se apleacă de la uşă să privească în casă, dar bărbatul educat stă afară.

24. Lipsă de educaţie este a asculta la uşă, dar cel inteligent ar fi copleşit de dezonoare.

25. Buzele celor indiscreţi povestesc acestea, dar cuvintele celui inteligent sunt puse pe balanţă.

26. În gura celor nebuni este inima lor, însă inima înţelepţilor este gura lor.

27. Când cel nelegiuit îl blestemă pe Satana, el îşi blestemă propriul suflet.

28. Cel care bârfeşte îşi profanează propriul suflet şi va fi urât în vecinătatea lui.





“Sejam como pequenas abelhas espirituais, que levam para sua colméia apenas mel e cera. Que, por meio de sua conversa, sua casa seja repleta de docilidade, paz, concórdia, humildade e piedade!” São Padre Pio de Pietrelcina