Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul), 13

1. Cel care se atinge de smoală se murdăreşte şi cel care se întovărăşeşte cu cel arogant devine la fel ca el.

2. Nu purta o greutate prea mare pentru tine şi nu te întovărăşi cu cel mai puternic şi mai bogat decât tine! Cum vor sta împreună vasul de lut şi cel de metal? Unul se va izbi şi celălalt se va sfărâma.

3. Cel bogat a nedreptăţit şi tot el s-a indignat; cel sărac a fost nedreptăţit şi tot el [trebuie] să ceară scuze.

4. Dacă eşti util, va profita de tine, iar dacă duci lipsă, te va părăsi.

5. Dacă vei avea, el va trăi împreună cu tine, te va despuia fără să se chinuie.

6. Dacă va avea nevoie de tine, te va înşela, îţi va zâmbi şi-ţi va da speranţă, îţi va spune [vorbe] frumoase şi-ţi va zice: „Care este nevoia ta?”.

7. Te va face de ruşine la ospeţele sale până când te va despuia de două sau de trei ori, iar la sfârşit îşi va bate joc de tine. După acestea, te va vedea şi te va părăsi şi va clătina din cap faţă de tine.

8. Fii atent să nu fii înşelat şi nici să nu fii umilit din cauza nepriceperii tale!

9. Când eşti chemat de [un om] puternic, retrage-te, oricât de mult ai fi chemat!

10. Nu te băga, ca să nu fii respins! Nu te ţine departe, ca să nu fii trecut cu vederea!

11. Să nu crezi că vorbeşti de la egal la egal cu el şi să nu crezi în mulţimea cuvintelor sale. Căci prin vorba multă te va încerca şi, râzând, te va cerceta.

12. Cel care nu-şi ţine cuvintele este neîndurător şi nu te va cruţa de maltratare şi lanţuri.

13. Păzeşte-te şi ai multă grijă, căci umbli împreună cu căderea ta.

14. Auzind acestea în somn, trezeşte-te! În toată viaţa ta, iubeşte-l pe Domnul şi invocă-l spre mântuirea ta!

15. Orice fiinţă iubeşte ceea ce i se aseamănă şi omul, pe aproapele său.

16. Orice făptură se adună după specie şi bărbatul se alipeşte de ce îi este asemănător.

17. Cum să stea alături lupul cu mielul? Tot aşa, cel păcătos cu cel pios.

18. Ce fel de pace este între hienă şi câine şi ce fel de pace este între cel bogat şi cel nevoiaş?

19. Asinii sălbatici sunt pradă pentru lei în pustiu; tot aşa, săracii sunt păşunile celor bogaţi.

20. Umilinţa este abominábilă pentru cel arogant; tot aşa, săracul este abominábil pentru cel bogat.

21. Când bogatul se clatină, este sprijinit de prieteni; când cade cel umil, este împins de prieteni.

22. Când bogatul se poticneşte, mulţi îl ajută; A spus prostii şi i-au dat dreptate. Dar când s-a poticnit cel umil, l-au certat şi, dacă a vorbit cu inteligenţă, nu i-au dat spaţiu.

23. Cel bogat a vorbit şi toţi au tăcut şi au înălţat cuvântul său, până la nori; cel sărac a vorbit şi au spus: „Cine este acesta?”. Şi dacă se împiedică, îl doboară.

24. Bună este bogăţia în care nu este păcat şi rea este sărăcia în gura celui nelegiuit.

25. Inima omului schimbă faţa lui fie în cele bune, fie în cele rele.

26. Faţa veselă este semnul inimii care e la bine şi descoperirea parabolelor [se face] prin dialoguri cu trudă.