1. Doamne, părintele şi stăpânul vieţii mele, nu mă abandona voinţei lor şi nu lăsa să cad din cauza lor!

2. Cine va pune biciul peste gândirea mea şi educaţia înţelepciunii, în inima mea? Ca să nu fie cruţate erorile mele şi păcatele lor să nu fie neglijate.

3. Ca să nu se înmulţească erorile mele şi să nu sporească păcatele mele, iar eu să cad înaintea potrivnicilor mei şi duşmanul meu să se bucure pe seama mea. De aceştia, departe este speranţa îndurării tale!

4. Doamne, părintele şi Dumnezeul vieţii mele, nu-mi da semeţia ochilor!

5. Îndepărtează de la mine pofta!

6. Pofta pântecelui şi desfrâul să nu mă cuprindă şi nu mă da poftei neruşinate!

7. Fiilor, ascultaţi educaţia gurii! Cine o păzeşte nu se va pierde.

8. Păcătosul va fi prins de pe buzele sale, iar cel care insultă şi cel arogant se vor scandaliza de ele.

9. Nu-ţi deprinde gura cu jurământul şi nu te obişnui cu numirea Celui Sfânt!

10. Aşa cum servitorului cercetat fără încetare [de stăpânul său] nu i se împuţinează vânătăile, tot aşa, cel care jură şi îl numeşte [pe Domnul] încontinuu nu va fi curăţat de păcat.

11. Omul care jură mult se va umple de nelegiuire şi biciul nu se va îndepărta de casa lui. Dacă greşeşte, păcatul lui va fi asupra sa. Dacă trece cu vederea, păcătuieşte de două ori. Dacă jură fals, nu va fi îndreptăţit şi casa lui se va umple de pericole.

12. Există un mod de a vorbi comparabil cu moartea: să nu se găsească în moştenirea lui Iacób! Toate acestea stau departe de cei pioşi şi ei nu se tăvălesc în păcate.

13. Nu-ţi obişnui gura cu grosolănia necuviincioasă, pentru că în ea este cuvântul păcatului!

14. Aminteşte-ţi de tatăl tău şi de mama ta când stai în mijlocul celor mari, ca nu cumva să uiţi înaintea lor şi, după obiceiul tău, să te porţi ca un nebun: vei dori să nu te fi născut şi vei blestema ziua naşterii tale!

15. Un om obişnuit cu vorbe jignitoare nu va fi educat în toate zilele [vieţii] sale.

16. Două feluri [de oameni] multiplică păcatele şi al treilea provoacă mânia.

17. Pofta fierbinte este ca focul aprins: nu se va stinge până când nu se va îndestula; omul desfrânat în carnea trupului său nu va afla odihnă până când nu-l va arde focul; pentru omul desfrânat, orice pâine este dulce şi el nu va înceta până când va muri.

18. Omul care încalcă patul său, zicând în inima lui:„Cine mă vede? Întuneric este în jurul meu şi pereţii mă ascund; nimeni nu mă vede. De ce să mă preocup de păcatele mele? Cel Preaînalt nu-şi va aduce aminte”.

19. Ochii oamenilor sunt spaima lui şi nu ştie că ochii Domnului sunt de o mie de ori mai strălucitori decât soarele: ei observă toate căile oamenilor şi pătrund toate părţile ascunse.

20. Înainte de a fi fost create, toate îi erau cunoscute, tot aşa după terminarea lor.

21. Acesta va fi pedepsit în pieţele cetăţii şi, unde nu se gândea, va fi prins.

22. Tot aşa şi femeia care şi-a părăsit soţul şi i-a adus un moştenitor de la un străin.

23. Mai întâi, nu a ascultat de legea Celui Preaînalt; în al doilea rând, a greşit faţă de soţul ei; în al treilea rând, a comis adulter prin desfrânare şi a adus copii de la un bărbat străin.

24. Aceasta va fi adusă în adunare şi va fi o cercetare cu privire la copiii ei.

25. Copiii ei nu vor prinde rădăcină şi ramurile ei nu vor aduce roade.

26. Va lăsa amintirea ei spre blestem şi ocara ei nu se va şterge.

27. Cei care rămân vor recunoaşte că nimic nu este mai bun decât teama de Domnul şi nimic mai dulce decât să ţii poruncile Domnului.

28. Glorie mare este să-l urmezi pe Domnul şi a fi primit de el înseamnă lungime de zile.





“E’ na dor que o amor se torna mais forte.” São Padre Pio de Pietrelcina