Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul), 10

1. Un judecător înţelept îşi educă poporul şi conducerea celui inteligent este ordonată.

2. După cum este judecătorul poporului, aşa sunt şi slujitorii lui; şi după cum este conducătorul cetăţii, aşa sunt şi cei care locuiesc în ea.

3. Un rege needucat îşi distruge poporul, iar cetatea se stabileşte prin inteligenţa celor puternici.

4. Autoritatea asupra pământului este în mâna Domnului şi el îl va ridica peste el pe cel util la timpul potrivit.

5. În mâna Domnului este succesul omului şi pe faţa cărturarului şi-a pus gloria.

6. Nu te mânia pe vecinul tău pentru orice nedreptate şi nu fă nimic când eşti cuprins de furie!

7. Trufia este odioasă înaintea Domnului şi a oamenilor şi nelegiuirea este vinovăţie înaintea amândurora.

8. Domnia trece de la un neam la alt neam din cauza nelegiuirii, a trufiei şi a bogăţiilor. Nu este nimic mai nelegiuit decât cel care iubeşte argintul, acesta îşi scoate la vânzare şi propriul suflet.

9. De ce se mândreşte [cel care este] pământ şi cenuşă? Căci, în viaţă fiind, măruntaiele lui sunt de aruncat.

10. Boala lungă ia în râs medicul şi regele de astăzi mâine moare.

11. Omul, când moare, moşteneşte reptile, fiare şi viermi.

12. Începutul trufiei omului este îndepărtarea de Domnul, îndepărtarea inimii lui de cel care l-a făcut.

13. Căci începutul trufiei este păcatul şi cel care este stăpânit de ea revarsă [ceea ce este] abominábil. De aceea, Domnul l-a lăsat în pericole şi-l va ruina până la sfârşit.

14. Domnul doboară tronurile principilor şi-i aşază pe cei blânzi în locul lor.

15. Domnul a smuls rădăcinile neamurilor şi i-a plantat pe cei umili în locul lor.

16. Domnul a ruinat ţinuturile neamurilor şi le-a distrus până la temeliile pământului.

17. Le-a smuls din ele, i-a distrus şi a făcut să înceteze amintirea lor de pe pământ.

18. Trufia nu a fost creată pentru oameni, nici mânia furiei, pentru cei născuţi din femeie.

19. Care seminţie este [vrednică] de cinste? Seminţia omului. Care seminţie este [vrednică] de cinste? Cei care se tem de Domnul. Care seminţie nu este [vrednică] de cinste? Seminţia omului. Care seminţie nu este [vrednică] de cinste? Cei care încalcă poruncile.

20. Conducătorul lor este [vrednic] de cinste în mijlocul fraţilor şi cei care se tem de Domnul, în ochii lui.

21. Începutul primirii este teama de Domnul, iar începutul respingerii este împietrirea şi trufia.

22. Pentru bogat, pentru cel renumit şi pentru sărac, mândria lor este teama de Domnul.

23. Nu este drept să-l necinsteşti pe săracul inteligent şi nu se cuvine să-l preamăreşti pe omul păcătos.

24. Cel mare, judecătorul şi cel puternic vor fi lăudaţi, dar nu este între ei cineva mai mare decât cel care se teme de Domnul.

25. Pe slujitorul înţelept îl vor sluji cei liberi şi omul cunoscător nu va murmura.

26. Nu o fă pe înţeleptul când îţi faci lucrarea şi nu te lăuda în timpul dificultăţii tale!

27. Este mai bun cel care lucrează şi prisoseşte în toate decât cel care umblă lăudându-se şi este lipsit de pâine.

28. Fiule, laudă-ţi cu modestie sufletul şi dă-i cinste după vrednicia lui!

29. Cine-l va îndreptăţi pe cel care păcătuieşte împotriva sufletului său şi cine îl va lăuda pe cel care-şi necinsteşte viaţa?

30. Cel sărac este lăudat pentru cunoaşterea lui şi cel bogat este lăudat pentru bogăţia lui.

31. Cel care este lăudat în sărăcie, cu cât mai mult va fi în bogăţie? Şi cel care este neonorat în bogăţie, cu cât mai mult va fi în sărăcie?