Cartea Psalmilor, 139
11. Dacă aş spune: „Cel puţin întunericul să mă acopere şi lumina să devină noapte în jurul meu!”,
11. Dacă aş spune: „Cel puţin întunericul să mă acopere şi lumina să devină noapte în jurul meu!”,
Psalmul 139 este o meditație poetică asupra omniprezenței și omniscienței lui Dumnezeu, care cunoaște profund ființa umană de la naștere până la moartea sa. Principalele teme sunt relația intimă dintre Dumnezeu și ființa umană, atotputernicia sa creativă și îngrijirea sa providențială. Mai jos sunt cinci versete legate de aceste teme:
Geneza 1:27: „Dumnezeu a creat omul după chipul Său, după chipul lui Dumnezeu l -a creat; omul și femeia i -au creat”. Acest verset vorbește despre crearea ființei umane la imaginea lui Dumnezeu, o temă menționată în Psalmul 139 în versetele care susțin că am fost formați în interiorul mamei noastre de mâna divină.
Proverbe 15:3: „Ochii Domnului sunt peste tot, urmărind cu atenție cei răi și binele”. Acest verset subliniază omniprezența și omnisciența lui Dumnezeu, teme care sunt centrale pentru Psalmul 139 în versetele care vorbesc despre prezența divină de pretutindeni și despre capacitatea lui Dumnezeu de a cunoaște cele mai intime gânduri ale noastre.
Ieremia 1:5: „Înainte de a te forma în pântecele matern, te -am cunoscut și, înainte de a părăsi mama, te -am consacrat și te -am constituit profet pentru națiuni”. Acest verset vorbește despre alegerea divină din pântecele matern, o temă care este abordată în Psalmul 139 în versetele care vorbesc despre predestinarea divină și despre urmărirea lui Dumnezeu a slujitorilor lor.
Matei 10:29-31: "Nu se vând două vrăbii de un ban? Cu toate acestea, niciunul dintre ei nu se încadrează la pământ fără acordul tatălui tău. Și chiar și părul tău în cap este cu toții numerotați. Deci, fii frică; ești Merită mai mult decât multe vrăbii! " Acest verset vorbește despre grija providențială a lui Dumnezeu, care este o temă prezentă în Psalmul 139 în versetele care vorbesc despre protecția divină împotriva pântecelui matern și a însoțirii divine în orice moment al vieții.
Romani 8:38-39: „Căci sunt convins că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici demonii, prezentul, nici viitorul, nici puteri, înălțimea, nici profunzimea, nici nimic în creație nu ne vor putea separa. a lui Dumnezeu care este în Hristos Isus, Domnul nostru. " Acest verset vorbește despre iubirea necondiționată a lui Dumnezeu, o temă centrală în Psalmul 139 în versetele care susțin că am fost țesuturi în pântecele matern pentru iubirea divină și că suntem profund cunoscuți de Dumnezeu.
“O passado não conta mais para o Senhor. O que conta é o presente e estar atento e pronto para reparar o que foi feito.” São Padre Pio de Pietrelcina
