1. Por esto se me estremece el corazón y salta fuera de su lugar.

1. Într-adevăr, pentru aceasta îmi tremură inima şi sare de la locul ei.

2. Escuchen el estruendo de su voz, el rumor que sale de su voz,

2. Ascultaţi vuietul glasului său şi murmurul care iese din gura lui!

3. por la inmensidad del cielo arroja su relámpago. que llega a los extremos de la tierra.

3. Sub toate cerurile îl lasă liber şi lumina lui, până la marginile pământului.

4. Detrás de él una voz ruge; truena con su majestuosa voz y no retendrá sus rayos mientras su voz retumbe.

4. După el mugeşte tunetul, bubuie la tunetul măreţiei sale şi nu-l reţine când se aude glasul lui.

5. Por su voz hace Dios cosas maravillosas, cosas grandes que no comprendemos.

5. Dumnezeu bubuie cu tunetul său în chip minunat; face lucruri mari, pe care nu le recunoaştem.

6. A la nieve ordena: Cae sobre la tierra, y a los aguaceros: Sean fuertes.

6. El zice zăpezii: «Cazi pe pământ!»; [spune] ploii: «Plouă!», iar ploii în averse: «Cazi cu putere!».

7. Así mantiene encerrados a los hombres, para que reconozcan que ésa es su obra.

7. Pecetluieşte mâna tuturor oamenilor, ca oamenii să recunoască lucrarea lui.

8. Las fieras huyen a sus guaridas y permanecen en sus refugios.

8. Vieţuitoarele vin în locul lor ascuns şi se culcă în vizuinile lor.

9. Del sur viene el huracán y del norte, el frío.

9. Din camera [ei] vine furtuna şi de la vânturile reci, frigul.

10. Por el soplo de Dios se forma el hielo y se pone sólida la superficie de las aguas.

10. De la suflarea lui Dumnezeu se face gheaţa şi lăţimea apelor se strâmtează.

11. O bien, las nubes arrojan su rayo y el nublado difunde sus relámpagos.

11. Încarcă norii cu aburi şi norul împrăştie lumina lui.

12. Los envía por todos lados para que hagan el trabajo que él ordena sobre toda la superficie de la tierra.

12. El îl face să rotească şi să se întoarcă după planurile sale, ca să împlinească tot ceea ce le porunceşte pe toată suprafaţa rotogolului pământului.

13. Si es para castigo, harán su voluntad, si es para bendición, será recibida.

13. Face să fie aflat sau ca un toiag pentru pământ, sau ca bunăvoinţă.

14. Presta oídos a esto, Job: detente y observa las maravillas de Dios.

14. Pleacă-ţi urechea la aceasta, Iob! Stai şi pricepe faptele minunate ale lui Dumnezeu!

15. ¿Sabes tú cómo manda él a su creación y cómo de la nube brilla el relámpago?

15. Ştii tu cum pune Dumnezeu [norii] deasupra şi cum face să strălucească lumina norului său?

16. ¿Sabes tú cómo flotan las nubes, obra maravillosa del Perfecto Sabio?

16. Ştii tu despre plutirea norilor, faptele minunate ale celui desăvârşit în ştiinţă?

17. Tú que sientes quemar tus vestidos cuando la tierra descansa bajo el viento del sur,

17. El îţi încălzeşte hainele când pământul se odihneşte de vântul din sud.

18. ¿acaso extendiste con él el firmamento, sólido como espejo de metal fundido?

18. Poţi tu întinde cu el cerurile tari ca o oglindă turnată?

19. Enséñame qué debemos decirle... Quedémonos aquí que ya viene la oscuridad.

19. Fă-ne să ştim ce să-i spunem, căci nu suntem pregătiţi din cauza întunericului!

20. Si yo hablo, ¿alguien se lo cuenta?, ¿le informa de lo que uno ha dicho?

20. Cine-i va da de veste că vreau să-i vorbesc? Dacă cineva vorbeşte, va fi nimicit.

21. Pero ya no se ve la luz, oscurecida por las nubes... y ahora pasa el viento que las despeja...

21. Acum nu se vede lumina, ea străluceşte între nori; dar va trece un vânt şi-i va curăţa.

22. Del norte llega una luz dorada: es la gloria terrible en torno a Dios.

22. De la nord vine aurul. La Dumnezeu este o splendoare înfricoşătoare.

23. ¡Es el Poderoso, al que no podíamos alcanzar! Su fuerza es soberana, sus juicios y su justicia no oprimen a nadie.

23. Pe Cel Atotputernic nu-l putem afla, căci este mare în putere şi judecată, cu multă judecată şi nu umileşte.

24. Por eso, los hombres lo deben temer, todos los sabios juntos no son nada ante él.»

24. De aceea, oamenii să se teamă de el, căci el nu se uită la niciun înţelept cu inima”.





“Deve-se caminhar em nuvens cada vez que se termina uma confissão!” São Padre Pio de Pietrelcina