Job, 3

1. Después de esto, Job tomó la palabra para maldecir el día de su nacimiento,

1. După aceea, Iob şi-a deschis gura şi şi-a blestemat ziua [naşterii].

2. diciendo:

2. Iob a luat cuvântul şi a zis:

3. «¡Maldito el día en que nací y la noche que dijo: Ha sido concebido un hombre!

3. „Să piară ziua în care m-am născut şi noaptea în care s-a spus: «A fost zămislit un băiat»!

4. Conviértase ese día en tinieblas, y Yavé allá arriba lo ignore para siempre; que ningún rayo de luz resplandezca sobre él.

4. Ziua aceea să fie întuneric, să nu o caute Dumnezeu de sus şi să nu strălucească asupra ei lumina!

5. Lo cubran tinieblas y sombras, se extienda sobre él la oscuridad, y haya ese día un eclipse total.

5. S-o profaneze întunericul şi umbra morţii, să se aşeze asupra ei un nor şi s-o înspăimânte întunecimile zilei!

6. Que esa noche siga siempre en su oscuridad. Que no se añada a las otras del año, ni figure en la cuenta del mes.

6. Noaptea aceea s-o ia întunericul, să nu fie împreună cu zilele anului şi în numărul lunilor să nu intre!

7. Que sea triste aquella noche, impenetrable a los gritos de alegría.

7. Iată, noaptea aceea să fie stearpă, să nu ajungă strigătul de bucurie în ea!

8. Que la maldigan los que odian la luz del día, y que son capaces de llamar al Diablo.

8. S-o blesteme cei care blestemă ziua, ei care sunt gata să trezească Leviatánul!

9. Que no se vean las estrellas de su aurora; que espere en vano la luz, y no vea el despertar de la mañana,

9. Să se întunece stelele amurgului ei, să aştepte lumina şi să nu fie, să nu vadă pleoapele aurorei!

10. pues no me cerró la puerta del vientre de mi madre para así ahorrarme a la salida la miseria.

10. Pentru că n-a închis porţile sânului [pentru mine]şi nu a ascuns suferinţa de la ochii mei.

11. ¿Por qué no morí en el seno y no nací ya muerto?

11. De ce n-am murit din pântecele [mamei] şi, abia ieşit din sânul [ei], să-mi fi dat duhul?

12. ¿Por qué hubo dos rodillas para acogerme y dos pechos para darme de mamar?

12. De ce m-au întâmpinat doi genunchi şi doi sâni care să mă alăpteze?

13. ¿O por qué no fui como un aborto que se esconde, como los pequeños que nunca vieron la luz?

13. Căci acum aş fi fost culcat şi aş fi fost liniştit, aş dormi şi m-aş odihni

14. Pues ahora estaría acostado tranquilamente y dormiría mi sueño para descansar,

14. împreună cu regii şi sfătuitorii pământului care şi-au construit nişte ruine;

15. con los reyes y con los ministros del país que se mandan hacer solitarios mausoleos,

15. cu căpeteniile care aveau aur şi şi-au umplut casele cu argint.

16. o con los príncipes que amontonan el oro y repletan de plata sus casas.

16. Sau de-aş fi fost ca un avorton ascuns, ca pruncii care n-au văzut lumina!

17. Allí cesan de moverse los malvados y descansan los que se encuentran agotados.

17. Acolo, cei nelegiuiţi încetează să se agite, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

18. Los prisioneros son excarcelados y ya no se oyen los gritos del vigilante.

18. Acolo, prizonierii sunt liniştiţi împreună, nu mai aud glasul celui care oprimă.

19. Allí no se distingue el pequeño del grande, y el esclavo se ve libre de su amo.

19. Cel mare şi cel mic sunt acolo; şi sclavul este liber de stăpânul său.

20. ¿Para qué dar la luz a un desdichado, la vida a los que tendrán una vida amarga?

20. De ce i se dă celui care suferă lumină şi viaţă, celor amărâţi cu sufletul –

21. Desean la muerte que no llega y la buscan más ávidamente que un tesoro;

21. cei care aşteaptă moartea, şi ea nu vine, care sapă pentru ea mai mult decât pentru comori,

22. saltan de júbilo ante el sepulcro y se alegran cuando llegan a la tumb.

22. care se bucură foarte mult, se veselesc pentru că au găsit un mormânt –

23. ¿Para la vida si el hombre ya no encuentra su camino, ya que Dios le ha cerrado todas las salidas?

23. adică omului, căruia îi este ascunsă calea şi pe care Dumnezeu îl îngrădeşte de peste tot?

24. Son los suspiros mi alimento, y se derraman como el agua mis lamentos;

24. Înaintea pâinii mele vine suspinul şi geamătul murmură ca apele.

25. si temía algo, eso me ocurre, lo que me atemoriza me ha venido encima.

25. Căci de ce m-am temut, aceea mi s-a întâmplatşi de ce mi-a fost frică a venit peste mine.

26. No hay para mí tranquilidad ni calma, mis tormentos no me dejan descansar.»

26. Nu am linişte, nu am pace şi nici odihnă:căci tulburarea vine”.