Job, 17

1. Mi respiración va disminuyendo, y mis días se van apagando y ya no me queda más que el sepulcro.

1. Îmi piere răsuflarea, zilele mele se sting şi mormântul este [soarta] mea.

2. ¿No soy acaso el blanco de las burlas y mis noches envenenan sus insolencias?

2. Oare batjocoritorii mei nu sunt cu mine şi ochiul meu nu se odihneşte între jignirile lor?

3. Coloca tú mismo mi fianza al lado tuyo, ya que ningún amigo se compromete por mí.

3. Pune, te rog, garantul meu la tine: cine este cel care va bate palma cu mine?

4. Les has oscurecido la razón, y ninguno se arriesga en mi favor.

4. Căci tu le-ai ascuns inima de la înţelegere, de aceea nu vor putea să se ridice.

5. No se hacen regalos a los amigos, dicen, para dejar luego aa sus hijos en la miseria.

5. Cine-şi trădează prietenii spre pradă, chiar şi ochii fiilor săi se vor sfârşi.

6. Ahora soy el comentario de todo el mundo, y soy como uno a quien le escupen la cara.

6. M-ai făcut de batjocură pentru popoare şi am devenit de scuipat în faţă.

7. Mis ojos se cierran de pena no soy más que la sombra de mí mismo.

7. Ochiul mi se întunecă din cauza zbuciumului, toate mădularele mele sunt ca umbra.

8. Los hombres correctos se asombran al verme, los buenos ven en mí a unmalvado y moralizan.

8. Cei drepţi se vor uimi de aceasta şi cel curat se va ridica peste cel făţarnic.

9. ¡Qué ejemplo para el justo! Se reanima, y la gnte honrada rejuvenece.

9. Cei drepţi îşi vor ţine calea şi mâinile curate îşi vor adăuga putere.

10. Pero vuelvan ustedes y acérquense todos, y verán que no hay ni un sabio entre todos ustedes.

10. Cât despre voi toţi, întoarceţi-vă şi veniţi: nu voi găsi între voi un înţelept!

11. Mis días han pasado, mis planes han fracasado; mi corazón ansía

11. Zilele mele au trecut, planurile s-au năruit, ca şi dorinţele inimii mele.

12. la noche cuando es de día, y cuando está oscuro la salida del sol.

12. Noaptea o fac ca ziua, [spun] că ziua este aproape când este întuneric.

13. Sólo puedo esperar mi casa entre los muertos, ya he colocado mi cama en las tinieblas.

13. Dacă aş aştepta, locuinţa morţilor ar fi casa mea, în întuneric îmi aştern patul.

14. Al sepulcro le dije: «Tú eres mi padre», y a los gusanos: «Mi madre y mis hermanos».

14. Am strigat către groapă: «Tu eşti tatăl meu», şi către vierme: «Mama mea şi sora mea!».

15. ¿Dónde está mi esperanza? ¿Quién divisará para mí la felicidad?

15. Unde este atunci speranţa mea? Cine a văzut speranţa mea?

16. ¿Acaso bajarán conmigo al infierno y nos encontraremos juntos en el polvo?»

16. Va coborî în părţile locuinţei morţilor când împreună ne vom cufunda în ţărână”.