Cartea lui Iob, 3

1. După aceea, Iob şi-a deschis gura şi şi-a blestemat ziua [naşterii].

2. Iob a luat cuvântul şi a zis:

3. „Să piară ziua în care m-am născut şi noaptea în care s-a spus: «A fost zămislit un băiat»!

4. Ziua aceea să fie întuneric, să nu o caute Dumnezeu de sus şi să nu strălucească asupra ei lumina!

5. S-o profaneze întunericul şi umbra morţii, să se aşeze asupra ei un nor şi s-o înspăimânte întunecimile zilei!

6. Noaptea aceea s-o ia întunericul, să nu fie împreună cu zilele anului şi în numărul lunilor să nu intre!

7. Iată, noaptea aceea să fie stearpă, să nu ajungă strigătul de bucurie în ea!

8. S-o blesteme cei care blestemă ziua, ei care sunt gata să trezească Leviatánul!

9. Să se întunece stelele amurgului ei, să aştepte lumina şi să nu fie, să nu vadă pleoapele aurorei!

10. Pentru că n-a închis porţile sânului [pentru mine]şi nu a ascuns suferinţa de la ochii mei.

11. De ce n-am murit din pântecele [mamei] şi, abia ieşit din sânul [ei], să-mi fi dat duhul?

12. De ce m-au întâmpinat doi genunchi şi doi sâni care să mă alăpteze?

13. Căci acum aş fi fost culcat şi aş fi fost liniştit, aş dormi şi m-aş odihni

14. împreună cu regii şi sfătuitorii pământului care şi-au construit nişte ruine;

15. cu căpeteniile care aveau aur şi şi-au umplut casele cu argint.

16. Sau de-aş fi fost ca un avorton ascuns, ca pruncii care n-au văzut lumina!

17. Acolo, cei nelegiuiţi încetează să se agite, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

18. Acolo, prizonierii sunt liniştiţi împreună, nu mai aud glasul celui care oprimă.

19. Cel mare şi cel mic sunt acolo; şi sclavul este liber de stăpânul său.

20. De ce i se dă celui care suferă lumină şi viaţă, celor amărâţi cu sufletul –

21. cei care aşteaptă moartea, şi ea nu vine, care sapă pentru ea mai mult decât pentru comori,

22. care se bucură foarte mult, se veselesc pentru că au găsit un mormânt –

23. adică omului, căruia îi este ascunsă calea şi pe care Dumnezeu îl îngrădeşte de peste tot?

24. Înaintea pâinii mele vine suspinul şi geamătul murmură ca apele.

25. Căci de ce m-am temut, aceea mi s-a întâmplatşi de ce mi-a fost frică a venit peste mine.

26. Nu am linişte, nu am pace şi nici odihnă:căci tulburarea vine”.