Job, 29

1. Job prosiguió su poema y dijo:

1. Iob a continuat să-şi pronunţe asemănarea, zicând:

2. «¡Quién me hiciera volver a los meses de antaño, a los días en que Dios me protegía,

2. „Ce n-aş da să fiu ca în lunile dinainte, ca în zilele când Dumnezeu mă proteja!

3. cuando hacía brillar su lámpara sobre mi cabeza, y su luz me guiaba en las tinieblas!

3. Atunci, candela lui strălucea deasupra capului meu şi în lumina sa umblam pe întuneric.

4. ¡Ah, si pudiesen volver los días de mi otoño, cuando rodeaba Dios mi tienda,

4. Aşa era în zilele tinereţii mele, când favoarea lui Dumnezeu era asupra cortului meu,

5. cuando el Todopoderoso estaba aún conmigo y me rodeaban mis hijos,

5. când, încă, Cel Atotputernic era cu mine şi tinerii mei erau în jurul meu;

6. cuando mis pies se bañaban en leche y corrían de la roca arroyos de aceite!

6. când îmi spălam picioarele în smântână şi stânca făcea să curgă pentru mine râuri de untdelemn;

7. Si yo salía a la puerta que domina la ciudad y me sentaba en la plaza,

7. când ieşeam la poarta cetăţii şi în piaţă îmi fixam scaunul,

8. los jóvenes al verme se retiraban y los ancianos se ponían de pie,

8. tinerii mă vedeau şi se ascundeau, iar bătrânii se ridicau şi stăteau în picioare.

9. los notables interrumpían su conversación y ponían la mano en su boca.

9. Căpeteniile îşi reţineau cuvintele şi-şi puneau mâna la gură.

10. La voz de los jefes se apagaba, la lengua se les pegaba al paladar.

10. Glasul celor care stăteau în faţă înceta şi limba lor se lipea de cerul gurii.

11. Todo el que me oía me llamaba dichoso y quien me veía se declaraba en mi favor.

11. Urechea care mă auzea mă numea fericit, iar ochiul care mă vedea dădea mărturie pentru mine.

12. Pues yo libraba al pobre que gemía y al huérfano que no tenía apoyo,

12. Căci îi salvam pe nevoiaşul care striga după ajutor şi pe orfanul care nu era ajutat.

13. la bendición del desgraciado caía sobre mí, y yo alegraba el corazón de la viuda.

13. Binecuvântarea celui care pierea venea asupra mea şi făceam să se bucure inima văduvei.

14. Me había puesto la justicia como un vestido y llevaba mi rectitud como un manto y un turbante.

14. Mă îmbrăcam cu dreptate şi ea mă înveşmânta şi judecata mea era ca o manta şi un turban.

15. Era yo los ojos para el ciego, y los pies para el cojo.

15. Eram ochi pentru cel orb şi picioare pentru cel şchiop.

16. Era el padre de los pobres, y me preocupaba por la causa del desconocido.

16. Eu eram tată pentru cei nevoiaşi şi cauza veneticului o cercetam.

17. Quebraba los colmillos del malvado, de entre sus dientes arrancaba su presa.

17. Zdrobeam măselele celui nedrept şi dintre dinţii lui smulgeam prada.

18. Y me decía: «Anciano moriré, mis días serán tantos como los granos de arena.

18. Ziceam: «În cuibul meu îmi voi da duhul şi zilele mele vor fi multe ca nisipul.

19. Mi raíz se alarga hacia las aguas el rocío cae de noche en mi ramaje.

19. Rădăcina mea se deschidea spre ape şi roua se odihnea pe ramurile mele.

20. Mi gloria estará siempre flamante y en mi mano mi arco será fuerte».

20. Onoarea mea se va înnoi odată cu mine şi arcul meu se va transforma în mâna mea».

21. Me escuchaban en silencio y esperando mi parecer.

21. Mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfatului meu.

22. Después que había hablado, nadie replicaba.

22. După cuvintele mele, nu mai repetau şi peste ei picura cuvântul meu.

23. Caía sobre ellos mi discurso gota a gota: era la lluvia que aguardaban, el aguacero primaveral que camaría su sed.

23. Mă aşteptau ca pe ploaie şi-şi deschideau larg gura, ca pentru ploaia de primăvară.

24. Si les sonreía, no se atrevían a creerlo, y recibían gratos cualquier señal de benevolencia.

24. Dacă râdeam pe seama lor, nu dădeau crezare şi nu puteau să facă să cadă lumina feţei mele.

25. Les trazaba el camino e iba al frente de ellos como un rey en medio de sus tropas, y yo a mi gusto los llevaba a todas partes.

25. Iubeam drumul lor şi mă aşezam în frunte; şedeam ca un rege în trupă când îi mângâie pe cei care jelesc.