Job, 7

1. Un trabajo forzado es la vida del hombre sobre la tierra, y sus días son los de un jornalero.

1. Oare nu este [numai] zbucium pentru om pe pământ şi zilele sale nu sunt ca zilele celui tocmit?

2. Se parece al esclavo que suspira por lasombra, o al jornalero que espera su salario.

2. După cum sclavul tânjeşte după umbră şi cel tocmit aşteaptă plata lui,

3. Así a mí me han tocado meses de decepción, y fueron mi parte noches de dolor.

3. aşa este moştenirea mea: luni zadarnice şi nopţi de chin mi-au fost rânduite.

4. Al acostarme digo: «¿Cuándo llegará el día?» Al levantarme: «¿Cuándo será de noche?» Y hasta el crepúsculo me abruman mis inquietudes.

4. Dacă mă culc, îmi spun: «Când mă voi ridica?». Dar noaptea se lungeşte şi mă satur de zvârcolire până în zori.

5. Mi carne está cubierta de gusanos y costras, mi piel se ha arrugado y se deshace,

5. Carnea mea este acoperită de viermi şi crustă de pământ, pielea mea se crapă şi puroiază.

6. mis días han corrido más rápidos que la lanzadera, y se pararon cuando ya no hubo hilo.

6. Zilele mele trec mai repede decât suveica şi se termină fără speranţă.

7. Recuerda que mi vida es un soplo, y que mis ojos no verán más la felicidad.

7. Aminteşte-ţi că zilele mele sunt o suflare şi ochii mei nu se vor mai întoarce să vadă binele!

8. Los ojos que me miraban ya no me verán, y si me buscas ya no estaré.

8. Ochiul celui care vede nu mă va zări; ochii tăi vor fi spre mine, dar eu nu voi mai fi.

9. Así como la nube se disipa y pasa, así el que baja donde los muertos no subemás.

9. Aşa cum se risipeşte norul şi se duce, tot aşa cel care coboară în Şeól nu se mai ridică.

10. No volverá a su casa y los lugares en que estuvo no lo verán jamás.

10. Nu se va mai întoarce în casa lui şi nu-şi va mai recunoaşte locul său. Sunt eu un monstru?

11. Por eso no quiero callarme sino que expresaré la angustiade mi espíritu y haré que escuchen la pena de mi alma.

11. De aceea, nici eu nu-mi voi ţine gura, voi vorbi în strâmtorarea sufletului meu, mă voi plânge în amărăciunea inimii mele.

12. ¿Soy acaso el mar o el Monstruo marino, para que pongas guardia a mi alrededor?

12. Oare sunt eu o mare sau un monstru, ca să pui pază peste mine?

13. Si digo: «Mi cama me consolará, y mi jergón aliviará mi llanto,

13. Ziceam: «Patul meu mă va mângâia şi aşternutul meu îmi va uşura durerea».

14. entonces tú me asustas con sueños y me aterrorizas con visiones.

14. Mă înspăimânţi prin vise şi mă îngrozeşti prin viziuni.

15. Preferiría ser sofocado: la muerte antes que estos dolores.

15. Sufletul meu preferă sufocarea, moartea, decât oasele mele.

16. Mira que desfallezco, no viviré para siempre. ¡Déjame! Ves que mis días son un soplo.

16. Refuz: nu vreau să mai trăiesc niciodată! Lasă-mă, căci zilele mele sunt deşertăciune!

17. ¿Qué es el hombre para que te fijes tanto en él y pongas en él tu mirada,

17. Ce este omul că-l faci aşa de mare şi că îl pui la inimă,

18. para que lo vigiles cada mañana y lo pongas a prueba a cada instante?

18. că îl vizitezi în fiecare dimineaţă şi în orice clipă îl pui la încercare?

19. ¿Cuándo apartarás de mí tus ojos y me darás tiempo de tragar mi saliva?

19. De ce nu-ţi iei privirea de la mine şi nu mă laşi nici să-mi înghit saliva?

20. Si he pecado, ¿qué te he hecho a ti, guardián de los hombres? ¿Por qué me has tomado como blanco de tus golpes? ¿En qué te molesto?

20. Am păcătuit: ce am făcut împotriva ta, tu, care-l plăsmuieşti pe om? De ce m-ai pus ca ţintă pentru tine, încât am devenit povară pentru mine?

21. ¿No puedes soportar mi falta y hacer la vista gorda ante mi pecado? Porque pronto me voy a acostar en el polvo, y cuando me busques, ya no existiré.»

21. De ce nu îndepărtezi răzvrătirea mea şi nu treci cu vederea peste nelegiuirea mea? Acum, mă voi culca în ţărână, mă vei căuta, şi nu voi mai fi”.