Job, 24

1. ¿Por qué el Todopoderoso no se entera de lo que sucede y sus fieles no comprueban su justicia?

1. De ce nu sunt ascunse timpurile de Cel Atotputernic şi cei care-l cunosc de ce nu văd zilele sale?

2. Los malvados cambian los linderos, llevan a pastar rebaños robados.

2. Unii mută hotarele, jefuiesc turmele şi le pasc.

3. Se roban el burro de los huérfanos, y confiscan el buey de la viuda.

3. Prind măgarul orfanilor şi iau ca garanţie boul văduvei.

4. Los mendigos tienen que apartarse del camino, todos los pobres del país han de esconderse.

4. Îi abat pe cei nevoiaşi de pe cale şi pe cei umili ai ţării îi fac să se ascundă împreună.

5. Como los burros salvajes en el desierto, salen desde la mañana a buscar su alimento, y a la noche no tienen pan para sus hijos.

5. Iată, ca nişte măgari sălbatici în pustiu, ei ies la lucrarea lor doritori de pradă; stepa le este hrană pentru puii lor.

6. Salen de noche a segar el campo y a vendimiar la viña del malvado.

6. Seceră nutreţ de pe câmpie şi adună bobiţe din via celui nelegiuit.

7. Pasan la noche desnudos, sin tener qué ponerse, sin un abrigo contra el frío.

7. Petrec noaptea goi, fără haine şi nu au învelitoare pe timp de frig.

8. Están empapados por la lluvia de las montañas, sin tener donde guarecerse se sujetan a las rocas.

8. De ploaie de pe munţi sunt udaţi şi, pentru că nu au refugiu, se îngrămădesc în stâncă.

9. Se arranca al huérfano del pecho materno, se toma en prenda el hijo del pobre.

9. Îl jefuiesc pe cel orfan încă de la sân şi iau garanţie în dauna celui umil.

10. Andan desnudos, sin ropa, y sienten hambre mientras llevan las gavillas.

10. Ei umblă goi, fără îmbrăcăminte, şi, fiind flămânzi, cară snopi.

11. Mueven el molino para exprimir el aceite y pisan la uva de los lagares, pero quedan con sed.

11. Printre rândurile [de măslini] storc untdelemnul, calcă în teascuri şi tot le este sete.

12. En la ciudad gimen los moribundos, y los heridos piden socorro, pero Dios no atiende a sus súplicas.

12. Oamenii din cetate gem şi sufletul celor străpunşi strigă după ajutor, dar Dumnezeu nu ia în seamă rugăciunea.

13. Todos son enemigos de la luz, que no conocieron sus caminos, y no volverán por sus senderos,

13. Alţii sunt rebeli faţă de lumină, nu recunosc căile sale şi nu se întorc pe cărările sale.

14. De madrugada se levanta el asesino para matar al pobre indigente.

14. Ucigaşul se scoală odată cu lumina, îi ucide pe cel umil şi pe cel nevoiaş, iar noaptea este ca un hoţ.

15. a Llegada la noche sale el ladrón

15. Ochiul adulterului urmăreşte amurgul, zicând: «Niciun ochi nu mă va zări», şi-şi pune un văl pe faţă.

16. Luego el adúltero espera el anochecer, dice: "Ahora nadie me verá", y pone un pañuelo sobre su rostro.

16. Sparg noaptea casele şi ziua se închid în ele, nu vor să ştie de lumină.

17. asalta las casas que notó en el día y perfora sus muros en la oscuridad.

17. Pentru ei toţi, lumina este umbră a morţii; când o recunosc, [îi cuprind] spaimele umbrei morţii.

18. La mañana es para ellos tinieblas y al salir el sol los asusta.

18. Sunt iuţi pe suprafaţa apei, blestemată este partea lor de moştenire pe pământ, ei nu se întorc pe drumul viilor.

19. Huye veloz, se parece a la espuma de las aguas, y evita el camino de las cumbres.

19. După cum seceta şi arşiţa secătuiesc apele zăpezii, tot aşa locuinţa morţilor, pe cei care păcătuiesc.

20. Un calor sofocante evapora sus aguas y quema lo que queda de su trigo.

20. Sânul îi uită, viermele se desfată cu dulceaţa lui; nu mai este amintit şi nedreptatea este frântă ca un copac.

21. El seno que lo formó se olvida de él, y su nombre no se recuerda más: la maldad ya no es más que un árbol cortado.

21. El o devora pe cea sterilă, care nu a născut, şi nu-i făcea bine văduvei.

22. Pues maltrataba a la mujer sin hijos y no atendía a la viuda.

22. Deşi cu puterea lui îi târa pe cei puternici, când se ridică, nu va fi sigur printre cei vii.

23. Hay Uno que con su fuerza agarra a los poderosos, que si se levanta, nadie podrá escaparse.

23. I se dăduse să fie încrezător şi sigur, dar ochii lui erau asupra căilor sale.

24. Dios permitió que progresara seguro, pero vigilaba sus caminos.

24. S-au înălţat pentru puţin şi nu mai sunt; dar vor pieri ca toţi şi vor fi exterminaţi, vor fi retezaţi ca vârful spicului.

25. Se encumbró por un instante, y ya no existe, se ha marchitado como espiga cortada.

25. Nu este aşa? Cine mă poate dovedi mincinos şi va considera nimic cuvântul meu?”.