Job, 14

1. El hombre nacido de mujer tiene corta vida y llena de problemas.

1. Omul născut din femeie are zile puţine şi este sătul de frământare.

2. Como la flor, brota y se marchita, y pasa como sombra, sin detenerse.

2. Ca o floare răsare şi este tăiat, fuge ca umbra fără să stea.

3. ¿Y sobre un ser así pones tú los ojos y lo citas a juicio frente a ti?

3. Asupra unuia ca acesta tu îţi deschizi ochii? Şi pe mine mă aduci la judecată cu tine?

4. ¿Quién podrá sacar lo puro de lo impuro? ¡Nadie!

4. Cine poate să dea ceva curat din ce este impur? Nimeni!

5. Sabiendo que sus días están contados, que de ti depende el número de sus meses, y tú le has puesto un límite que no se puede pasar,

5. Dacă zilele lui sunt stabilite, numărul lunilor sale este la tine; i-ai stabilit hotărâri pe care nu le poate încălca,

6. aparta de él tu mirada y déjalo hasta que termine su trabajo diario como un jornalero.

6. întoarce-ţi privirea de la el, ca el să aibă tihnă şi să se poată bucura precum cel tocmit de ziua lui!

7. El árbol tiene una esperanza: pues, si es cortado, aún pueden salirle renuevos, que seguirán brotando.

7. Este şi pentru copac speranţă: dacă este tăiat, înverzeşte din nou şi lăstarii lui nu încetează.

8. Aunque sus raíces se hayan envejecido en la tierra, y su tronco muera en el suelo,

8. Dacă îmbătrâneşte în pământ rădăcina lui, dacă moare în praf trunchiul său,

9. al contacto del agua rebrota y echa ramaje como una planta nueva.

9. răsare de la mirosul apei, face ramuri ca o plantă.

10. Pero el hombre que muere, queda inerte. Cuando un hombre expira, ¿dónde está?

10. Cel viteaz moare şi dispare; când omul îşi dă duhul, unde este?

11. Las aguas del mar podrán desaparecer o los ríos podrán agotarse y secarse;

11. Se duc apele din lac şi torentul seacă şi se usucă.

12. el hombre, en cambio, no se levantará. Se gastarán los cielos antes que despierte, nunca saldrán los hombres de su sueño. (14a) Si pudiera un hombre revivir,

12. Şi omul se culcă şi nu se mai ridică, până când vor fi cerurile nu se trezeşte şi nu se scoală din somnul său. Denunţ şi lamentaţie

13. quisiera que me escondieras en el lugar de los muertos y me ocultaras allí hasta que cese tu ira, fijando una fecha en que vuelvas a acordarte de mí!

13. Ce n-aş da de m-ai ascunde în locuinţa morţilor şi de m-ai ţine închis până când va trece mânia ta! De-ai fixa o hotărâre pentru mine şi ţi-ai aminti de mine!

14. allí, mientras dure mi servicio, esperaría la hora del relevo.

14. Dacă omul moare, poate el să mai trăiască? În toate zilele zbuciumului meu aş aştepta, până când va veni schimbarea mea.

15. Me llamarías y te respondería; reclamarías la obra de tus manos.

15. Atunci m-ai chema, şi eu ţi-aş răspunde, ţi-ar fi dor de lucrarea mânilor tale.

16. Acabado el tiempo en que contabas mis pasos, no mirarías ya más mis pecados;

16. Acum tu îmi numeri paşii, atunci tu nu mi-ai spiona păcatul;

17. mi delito quedaría sellado en un saco y mi pecado blanqueado.

17. ai sigila în desagă răzvrătirea mea şi ai trece peste nelegiuirea mea.

18. Pero no; cae el monte y la roca se cambia de lugar,

18. Of, cum muntele cade şi se năruie şi stânca se mută din locul ei,

19. las aguas desgastan las piedras y las lluvias se llevan la tierra, -asimismo le quitas al hombre su esperanza.

19. cum pietrele macină apele şi şuvoaiele târăsc praful pământului, aşa faci tu să piară speranţa omului.

20. Lo derribas, se acabó, se fue, lo desfiguras y lo mandas al diablo.

20. Tu îl striveşti şi se duce pentru totdeauna; îi schimbi faţa şi îl laşi.

21. Si son honrados sus hijos, él no lo sabe; si son despreciados, él no se da cuenta.

21. Dacă fiii lui sunt cinstiţi, el nu ştie; dacă sunt neînsemnaţi, nu bagă de seamă.

22. Sólo puede afligirse por su propia carne y lamentarse por su alma.»

22. Ci simte numai chinul trupului său, jeleşte pentru suferinţa sufletului său”.