Job, 31

1. Yo había hecho ese pacto con mis ojos de ni siquiera mirar a una doncella.

1. Am încheiat un legământ cu ochii mei, ca să nu se uite după fecioare.

2. Pues, ¿cuál es la parte que Dios nos envía desde arriba y cómo devuelve el Omnipotente desde lo alto?

2. Dar care-mi este partea de la Dumnezeul de sus şi moştenirea de la Cel Atotputernic din înălţimi?

3. ¿No es acaso la desgracia para el injusto y la prueba para los que actúan con maldad?

3. Oare nu este pieire pentru cel nedrept şi dezastru pentru cel care săvârşeşte deşertăciune?

4. El sabe cuál ha sido mi conducta y conoce todos mis pasos.

4. Oare Dumnezeu nu vede căile mele şi paşii mei nu-i numără?

5. Nunca he andado con mentiras ni me he afanado en engañar a los demás.

5. Dacă am umblat în deşertăciune şi dacă piciorul meu s-a grăbit să înşele,

6. Que me pese Dios en la balanza de la justicia, y se dará cuenta de mi honradez.

6. să mă cântărească în balanţa dreptăţii şi să recunoască Dumnezeu neprihănirea mea!

7. Si mis pasos se apartaron del buen camino, si mi corazón corrió tras lo que veían mis ojos, si he manchado mis manos,

7. Dacă pasul meu a rătăcit de la cale şi dacă inima mea a mers după ochii mei, dacă s-a lipit vreo pată de mâna mea,

8. ¡que otro coma lo que yo sembré, y sean arrancados mis retoños!

8. atunci eu să semăn, şi altul să mănânce şi vlăstarul meu să fie dezrădăcinat.

9. Si mi corazón se dejó seducir por mujer, si estuve acechando a la puerta de mi prójimo,

9. Dacă mi-a fost sedusă inima spre vreo femeie şi dacă la uşa prietenului meu am stat la pândă,

10. ¡sea para otro mi mujer, y otros brazos la estrechen!

10. atunci soţia mea să macine pentru altcineva şi alţii să se încline spre ea.

11. Pues hubiera sido una infamia, un crimen condenado por los jueces,

11. Căci aceasta ar fi o infamie, ar fi o nelegiuire [pedepsită] de judecători,

12. un fuego que devora hasta la perdición y que habría consumido mis cosechas.

12. un foc care mistuie până la nimicire şi toate veniturile mele ar fi dezrădăcinate.

13. Si he menospreciado el derecho de mi siervo, o de mi sierva, cuando se quejaron de mí,

13. Dacă am refuzat judecata slujitorului meu şi a slujitoarei mele când s-ar fi certat cu mine,

14. ¿qué podré hacer cuando Dios me juzgue?; y cuando me pida cuentas, ¿qué responderé?

14. ce voi putea face când se va ridica Dumnezeu şi, când mă va vizita, ce-i voi putea întoarce?

15. Me formó a mí y a ellos en el seno materno, un mismo Dios nos formó en el vientre.

15. Oare nu cel care m-a făcut pe mine în pântece l-a făcut şi pe el? Şi cel care ne-a întocmit în sân nu este unul singur?

16. No les negué a los pobres lo que deseaban, ni a la viuda dejé aguardando en vano..

16. Dacă le-am negat săracilor ceea ce doreau şi dacă am făcut să se consume ochii văduvei,

17. ¿Acaso comí solo mi pedazo de pan, sin compartirlo con el huérfano?

17. dacă mi-am mâncat bucata singur şi dacă orfanul nu a mâncat de la mine,

18. Al contrario, desde la infancia lo traté como un padre y desde joven he protegido a la viuda.

18. – el care din tinereţea mea a crescut cu mine ca tată şi ea care din sânul mamei mele a fost călăuzită de mine –,

19. No he visto a un necesitado sin vestido ni algún pobre desnudo

19. dacă l-am văzut pe cel care pierea fără haină şi pe cel nevoiaş fără învelitoare,

20. sin que en lo íntimo de su ser me bendijera porque del vellón de mis corderos se había calentado.

20. dacă nu m-au binecuvântat coapsele sale şi dacă nu s-au încălzit cu lâna mieilor mei,

21. Si he alzado mi mano contra un huérfano porque pensaba que podía contar con los jueces,

21. dacă am mişcat mâna împotriva orfanului, pentru că am văzut la poartă ajutorul meu,

22. que mi espalda se desprenda del cuello y que mi brazo se parta en el codo.

22. atunci umărul meu să cadă de la încheietură şi braţul meu să se frângă de la cot!

23. Porque temo los castigos de Dios y no podría resistir ante su majestad.

23. Întrucât nenorocirea de la Dumnezeu este spaimă pentru mine, nu aş putea suporta măreţia lui.

24. No he puesto en el oro mi confianza, ni he exclamado: «Tú eres mi apoyo.»

24. Dacă mi-aş fi pus încrederea în aur şi dacă aş fi spus aurului fin: «Eşti siguranţa mea»,

25. No me complací en la abundancia de mis bienes ni de lo mucho que habían adquirido mis manos.

25. dacă m-aş fi bucurat pentru că mare este bogăţia mea şi preţios este ceea ce dobândeşte mâna mea,

26. ¿Acaso, al ver el sol en su esplendor y la luna que radiante caminaba,

26. dacă m-aş fi uitat la soare când străluceşte şi la luna care trece radioasă,

27. mi corazón se dejó seducir en secreto, y le mandé con mi mano un beso de mi boca?

27. dacă aş fi lăsat sedusă inima mea în ascuns şi dacă gura mea ar fi pus un sărut pe mână,

28. También esto habría sido una falta criminal, porque habría renegado del Dios que está en lo alto.

28. – şi aceasta este o nelegiuire [pedepsită] de judecători, căci l-aş fi înşelat pe Dumnezeul cel de sus –,

29. ¿Acaso me alegré de la mala suerte de mi enemigo y me sentí feliz por la desgracia que lo afectaba?

29. dacă m-aş fi bucurat de ruina celui care mă urăşte şi aş fi exultat că l-a aflat răul

30. No he permitido que mi lengua pecara deseándole la muerte como una maldición.

30. – deşi nu am dat [voie] cerului gurii mele să păcătuiască cerând cu blestem viaţa lui –,

31. Decían las gentes de mi casa: ¿Hay alguien que no se haya saciado en su mesa?

31. dacă nu ar spune oamenii din cortul meu: «Cine este cel care să nu se fi săturat din carnea lui?»,

32. Tenía abierta mi puerta al caminante y el forastero pasaba la noche a la intemperie .

32. dacă străinul ar fi poposit afară şi dacă uşile mele nu le-aş fi deschis pentru cel de pe cale,

33. ¿Acaso disimulé mis culpas como hace un cualquiera, ocultando el pecado en mi seno?

33. dacă aş fi ascuns ca Adám răzvrătirea mea, tăinuind în sânul meu nelegiuirea mea,

34. ¿Acaso debí temer al rumor público hasta quedarme callado y encerrado en mi casa?

34. pentru că mă tem de mulţimea cea mare şi dispreţul familiilor mă înspăimântă, am tăcut şi nu am ieşit pe uşă,

35. ¡Quién me diera que se me escuchara! Ahí va mi firma: ¡que me responda el Omnipotente!

35. ce n-aş da să fie cineva care să mă asculte! Iată semnătura mea! Cel Atotputernic să-mi răspundă şi în carte să scrie potrivnicul meu!

36. La acusación escrita por mi adversario, estoy listo para llevarla sobre mi espalda y me la ceñiré como una corona.

36. Oare nu aş purta-o pe umărul meu şi nu aş lega-o drept cunună?

37. A él le daré cuenta del número de mis pasos y me acercaré a él como un príncipe. (40c) Aquí terminan las palabras de Job.

37. Numărul paşilor mei i-aş face cunoscut şi m-aş apropia ca un principe de el.

38. Si la tierra clamó contra mí y junto con ella lloraron sus surcos,

38. Dacă pământul meu ar striga împotriva mea şi brazdele sale ar plânge împreună,

39. por haber yo comido sus frutos sin pagarlos o porque hice exhalar el alma a su dueño,

39. dacă aş mânca rodul lui pe gratis, sufocând sufletul stăpânilor săi,

40. ¡que en lugar de trigo broten espinas, y en lugar de cebada, hierba maloliente!»

40. în loc de grâu, să iasă spini şi în loc de orz, neghină!”. Sfârşitul cuvintelor lui Iob.