1. Sofar de Naamat tomó la palabra y dijo:

1. Ţofár din Naamáh a luat cuvântul şi a zis:

2. Al hablador, ¿no se le contestará? Por hablar mucho, ¿tendrás tú la razón?

2. „Oare să nu se răspundă la multele cuvinte? Oare poate fi drept un vorbăreţ?

3. Tu palabrería, ¿hará guardar silencio a los demás? ¿Acaso te burlarás sin que nadie responda?

3. Vorbăria ta va face oamenii să tacă? Vei lua în râs şi nu va fi cine să se ruşineze?

4. Tú has dicho: «Es pura mi conducta y soy irreprochable a los ojos de Dios.

4. Tu ai zis: «Învăţătura mea este curată şi sunt fără pată în ochii tăi».

5. ¡Ojalá hablara Dios, ojalá te viniera a contestar

5. O, de-ar scoate Dumnezeu o vorbă şi de şi-ar deschide buzele faţă de tine!

6. y te revelara los secretos de la Sabiduría, que desconciertan a los más entendidos!; Comprenderías que él te pide cuenta de tu falta.

6. De ţi-ar face cunoscute tainele înţelepciunii – căci de nepătruns sunt spre înţelegere – ai şti că Dumnezeu uită de nelegiuirea ta!

7. ¿Pretendes sondear lo profundo de Dios, elevarte hasta la perfección del Omnipotente?

7. Poţi tu, cercetând, să-l găseşti pe Dumnezeu sau să-l afli în mod desăvârşit pe Cel Atotputernic?

8. Es más alta que los cielos, ¿qué harás? Más profunda que el infierno, ¿cómo la conocerás?

8. El este ca înălţimile cerurilor: ce poţi face tu? Este ca adâncurile Şeólului: ce poţi şti?

9. Su amplitud es más extensa que la tierra, y más ancha que el mar.

9. Măsura lui este mai întinsă decât pământul şi lăţimea, [mai mare] decât marea.

10. Si él quiere pasar, si cierra el paso, ssi toma algo, ¿quién se lo impedirá?

10. Dacă trece, dacă închide, dacă convoacă, cine poate face să se întoarcă?

11. Porque él reconoció a los que son falsos, ¡vió el pecado, lo entendió!

11. Căci el îi cunoaşte pe oamenii vanităţii, vede nelegiuirea, chiar dacă nu se observă.

12. Así el insensato se hace cuerdo como se amansa el pollino salvaje.

12. Omul nebun devine inteligent când puiul de măgar va da naştere unui om!

13. Pon la mano, pues, en tu corazón y tiende tus manos hacia él,

13. Dar tu, întăreşte-ţi inima şi întinde-ţi palmele spre el!

14. aleja la maldad que hay en tus manos y no dejes que la injusticia habite en tus tiendas,

14. Dacă îndepărtezi nedreptatea din mâinile tale şi nu laşi să locuiască nelegiuirea în cortul tău,

15. entonces levantarás tu frente limpia, te sentirás firme y sin temor.

15. atunci îţi vei ridica faţa din infirmitate, vei fi stabil şi nu te vei teme;

16. Se te olvidarán tus penas y su recuerdo será como de aguas que pasaron.

16. atunci tu vei uita chinul, îţi vei aminti ca de apele care au trecut.

17. La vida será para ti más resplendeciente que el medodía., en que los rincones mismos son todavía mañanas.

17. Viaţa ta se va ridica precum amiaza, întunericul tău va deveni ca aurora.

18. Vivirás seguro, lleno de esperanza, serás protegido y te acostarás tranquilo.

18. Vei avea încredere, pentru că este speranţă, şi, întorcându-te, vei locui în siguranţă.

19. Cuando te acuestes, no te molestarán y muchos te vendrán a adular.

19. Te vei culca şi nu va fi cine să te înspăimânte şi mulţi se vor îndrepta spre faţa ta.

20. En cambiose nublará la vista de los malvados, y no tendrán posibilidad alguna de escapar; su única esperanza es la muerte.»

20. Dar ochii celor nelegiuiţi se vor consuma; locul de scăpare va pieri de la ei şi speranţa lor va fi să-şi dea duhul”.





“O amor e o temor devem sempre andar juntos. O temor sem amor torna-se covardia. São Padre Pio de Pietrelcina