Salmos, 44

1. Ao mestre de canto. Segundo a melodia: “Os lírios”. Hino dos filhos de Coré. Canto nupcial.*

1. Maestrului de cor. Al fiilor lui Córe. Poem.

2. Transbordam palavras sublimes do meu coração. Ao rei dedico o meu canto. Minha língua é como o estilo de um ágil escriba.

2. Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit; părinţii noştri ne-au povestit lucrarea pe care ai săvârşit-o în zilele lor, în zilele de demult.

3. Sois belo, o mais belo dos filhos dos homens. Expande-se a graça em vossos lábios, pelo que Deus vos cumulou de bênçãos eternas.

3. Tu, cu mâna ta, ai alungat neamuri şi i-ai sădit pe ei, ai zdrobit popoare şi i-ai lăsat pe ei [să se răspândească].

4. Cingi-vos com vossa espada, ó herói; ela é vosso ornamento e esplendor.

4. Căci nu prin sabia lor au luat în stăpânire pământul şi nu braţul lor i-a mântuit, ci dreapta ta şi braţul tău şi lumina feţei tale, pentru că în ei ţi-ai găsit plăcerea.

5. Erguei-vos vitorioso em defesa da verdade e da justiça. Que vossa mão se assinale por feitos gloriosos.

5. Tu eşti regele meu, Dumnezeule, cel care hotărăşti victoriile lui Iacób!

6. Aguçadas são as vossas flechas; a vós se submetem os povos; os inimigos do rei perdem o ânimo.

6. Prin tine i-am respins pe asupritori şi în numele tău i-am călcat în picioare pe cei care s-au ridicat împotriva noastră.

7. Vosso trono, ó Deus, é eterno, de equidade é vosso cetro real.*

7. Căci nu mi-am pus încrederea în arcul meu şi nu sabia mi-a adus salvarea,

8. Amais a justiça e detestais o mal, pelo que o Senhor, vosso Deus, vos ungiu com óleo de alegria, preferindo-vos aos vossos iguais.

8. ci tu ne-ai salvat de asupritorii noştri şi i-ai făcut de ruşine pe cei ce ne urau.

9. Exalam vossas vestes perfume de mirra, aloés e incenso; do palácio de marfim os sons das liras vos deleitam.

9. În Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua, lăudând mereu numele tău. Sélah

10. Filhas de reis formam vosso cortejo; posta-se à vossa direita a rainha, ornada de ouro de Ofir.

10. Acum însă tu ne respingi şi ne umileşti şi nu mai ieşi alături de oştirile noastre.

11. Ouve, filha, vê e presta atenção: esquece o teu povo e a casa de teu pai.

11. Ne faci să dăm înapoi în faţa vrăjmaşului şi cei care ne urăsc ne pradă.

12. De tua beleza se encantará o rei; ele é teu senhor, rende-lhe homenagens.

12. Ne dai ca pe nişte oi la tăiere şi ne risipeşti printre naţiunile păgâne.

13. Habitantes de Tiro virão com seus presentes, próceres do povo implorarão teu favor.

13. Îţi vinzi poporul tău fără câştig şi nu te îmbogăţeşti prin vânzarea lui.

14. Toda formosa, entra a filha do rei, com vestes bordadas de ouro.

14. Tu ne faci de ocară în faţa vecinilor noştri, de râs şi de batjocură pentru cei din jurul nostru.

15. Em roupagens multicores apresenta-se ao rei, após ela vos são apresentadas as virgens, suas companheiras.

15. Ne faci să fim de batjocură printre neamuri; clatină din cap [la vederea noastră] cei care nu sunt popor.

16. Levadas entre alegrias e júbilos, ingressam no palácio real.

16. Toată ziua umilirea este înaintea mea şi ruşinea îmi acoperă faţa,

17. Tomarão os vossos filhos o lugar de vossos pais, vós os estabelecereis príncipes sobre toda a terra.

17. din cauza glasului ce mă insultă şi mă ocărăşte, în faţa duşmanului şi a celui dornic de răzbunare.

18. Celebrarei vosso nome através das gerações. E os povos vos louvarão eternamente.

18. Toate acestea au venit peste noi, dar n-am uitat de tine şi n-am călcat alianța ta.

19.

19. Inimile noastre nu s-au dat înapoi şi paşii noştri nu s-au abătut de pe calea ta.

20.

20. Dar tu ne-ai zdrobit în locul unde sunt şacalii şi ne-ai acoperit cu umbra morţii.

21.

21. Dacă am fi uitat de numele Dumnezeului nostru şi am fi întins mâinile spre un dumnezeu străin,

22.

22. oare Dumnezeu nu ar fi băgat de seamă, el, care cunoaşte ascunzişurile inimii?

23.

23. Căci pentru tine suntem daţi morţii toată ziua, suntem socotiţi ca nişte oi de înjunghiere.

24.

24. Trezeşte-te, pentru ce dormi, Doamne? Scoală-te, nu ne respinge la nesfârşit!

25.

25. Pentru ce îţi ascunzi faţa? Pentru ce uiţi de umilirea şi de oprimarea noastră?

26.

26. Căci sufletul nostru este doborât în praf şi trupul nostru s-a lipit de pământ.

27.

27. Ridică-te! Vino în ajutorul nostru şi, pentru îndurarea ta, mântuieşte-ne!