Salmos, 104

1. Aleluia. Celebrai o Senhor, aclamai o seu nome, apregoai entre as nações as suas obras.*

1. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne Dumnezeul meu, tu eşti nemărginit de mare. Tu eşti înveşmântat în strălucire şi maiestate,

2. Cantai-lhe hinos e cânticos, anunciai todas as suas maravilhas.

2. învăluit în lumină ca într-o haină. Tu întinzi cerurile ca pe un văl,

3. Gloriai-vos do seu santo nome; rejubile o coração dos que procuram o Senhor.

3. îţi aşezi pe ape lăcaşurile tale, îţi faci carul din nori, umbli pe aripile vântului;

4. Recorrei ao Senhor e ao seu poder, procurai continuamente sua face.

4. tu faci din [suflările de] vânt mesageri ai tăi şi din flăcările focului slujitori ai tăi.

5. Recordai as maravilhas que operou, seus prodígios e julgamentos por seus lábios proferidos,

5. Tu ai aşezat pământul pe temeliile sale, ca să nu se clatine în veci şi pentru totdeauna.

6. ó descendência de Abraão, seu servidor, ó filhos de Jacó, seus escolhidos!

6. Tu ai acoperit abisul ca într-o haină; şi apele stăteau până deasupra munţilor.

7. É ele o Senhor, nosso Deus; suas sentenças comandam a terra inteira.

7. La ameninţarea ta, ele fug, la glasul tunetului tău, sunt cuprinse de groază;

8. Ele se lembra eternamente de sua aliança, da palavra que empenhou a mil gerações,*

8. se suie pe munţi şi se coboară în văi, spre locul pe care l-ai stabilit pentru ele.

9. que garantiu a Abraão, e jurou a Isaac,

9. Le-ai pus un hotar pe care nu-l vor trece, nici nu se vor întoarce să acopere pământul.

10. e confirmou a Jacó irrevogavelmente, e a Israel como aliança eterna,

10. Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi şi ele se strecoară printre munţi.

11. quando disse: “Eu te darei a terra de Canaã, como parte de vossa herança”.

11. Ele adapă toate vieţuitoarele câmpului, asinii sălbatici setea şi-o potolesc.

12. Quando não passavam de um reduzido número, minoria insignificante e estrangeiros na terra,

12. Păsările cerului locuiesc deasupra lor şi dintre ramuri îşi înalţă glasul lor.

13. e andavam errantes de nação em nação, de reino em reino,

13. Tu faci să cadă ploaie din lăcaşurile tale peste munţi; tu saturi pământul cu rodul lucrărilor tale.

14. não permitiu que os oprimissem, e castigou a reis por causa deles.

14. Tu faci să răsară iarbă pentru animale şi verdeţuri, în folosul omului, ca el să scoată hrană din pământ:

15. “Não ouseis tocar nos que me são consagrados, nem maltratar os meus profetas.”

15. vinul care înveseleşte inima omului, untdelemnul care face să strălucească faţa sa şi pâinea care întăreşte inima omului.

16. E chamou a fome sobre a terra, e os privou do pão que os sustentava.

16. Se satură copacii Domnului, cedrii Libánului, pe care el i-a plantat.

17. Diante deles enviara um homem: José, que fora vendido como escravo.

17. În ei, păsările îşi fac cuib, iar barza îşi are locuinţa în chiparoşi.

18. Apertaram-lhe os pés entre grilhões, com cadeias cingiram-lhe o pescoço,

18. Munţii cei înalţi sunt pentru cerbi, iar stâncile sunt refugiu pentru iepuri.

19. até que se cumpriu a profecia, e o justificou a palavra de Deus.

19. El a făcut luna, ca să arate timpurile, şi soarele, care ştie unde să apună.

20. Então o rei ordenou que o soltassem, o soberano de povos o livrou,

20. Tu aduci întunericul şi se face noapte: atunci mişună toate vieţuitoarele pădurii,

21. e o nomeou senhor de sua casa e governador de seus domínios,

21. puii de lei rag [în căutare] de pradă şi caută hrana lor de la Dumnezeu.

22. para, a seu bel-prazer, dar ordens a seus príncipes, e a seus anciãos, lições de sabedoria.

22. Când răsare soarele, se întorc şi se duc la culcare în vizuini.

23. Então Israel penetrou no Egito, Jacó foi viver na terra de Cam.

23. Atunci, iese omul la lucrarea lui şi la munca lui până seara.

24. Deus multiplicou grandemente o seu povo, e o tornou mais forte que seus inimigos.

24. Cât de numeroase sunt lucrările tale, Doamne: toate le-ai făcut cu înţelepciune! Pământul este plin de creaturile tale.

25. Depois, de tal modo lhes mudou os corações, que com aversão trataram o seu povo, e com perfídia, os seus servidores.

25. Iată marea întinsă şi largă: în ea mişună fiinţe fără număr, [vieţuitoare] mici şi mari;

26. Mas Deus lhes suscitou Moisés, seu servo, e Aarão, seu escolhido.

26. pe ea plutesc corăbii, în ea este Leviatánul, pe care l-ai făcut ca să se joace în ea.

27. Ambos operaram entre eles prodígios e milagres na terra de Cam.

27. Toate aşteaptă de la tine ca să le dai hrană la vreme potrivită.

28. Mandou trevas e se fez noite: resistiram, porém, às suas palavras.

28. Tu le dai hrană, iar ele o adună, tu îţi deschizi mâna şi ele se satură de bunătăţi.

29. Converteu-lhes as águas em sangue, matando-lhes todos os seus peixes.

29. Dacă îţi ascunzi faţa, ele se înspăimântă, dacă le iei suflarea, ele îşi dau duhul şi se întorc în ţărână.

30. Infestou-lhes a terra de rãs, até nos aposentos reais.

30. Tu îţi trimiţi Duhul tău şi ele vor fi create şi vei reînnoi faţa pământului.

31. A uma palavra sua vieram nuvens de moscas, mosquitos em todo o seu território.

31. Gloria Domnului să rămână în veci! Să se bucure Domnul de lucrările sale!

32. Em vez de chuva lhes mandou granizo e chamas devorantes sobre a terra.

32. El priveşte spre pământ, şi acesta se cutremură; se atinge de munţi şi ei fumegă.

33. Devastou-lhes as vinhas e figueiras, e partiu-lhes as árvores de seus campos.

33. Voi cânta Domnului în viaţa mea, voi cânta psalmi Dumnezeului meu cât voi trăi.

34. A seu mando vieram os gafanhotos, e lagartas em quantidade enorme,

34. Să ajungă cântecul meu până la el, iar eu mă voi bucura în Domnul!

35. que devoraram toda a erva de suas terras e comeram os frutos de seus campos.

35. Să piară păcătoşii de pe pământ şi cei nelegiuiţi să nu mai fie! Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Aleluia!

36. Depois matou os primogênitos do seu povo, primícias de sua virilidade.

36.

37. E Deus tirou os hebreus carregados de ouro e prata; não houve, nas tribos, nenhum enfermo.

37.

38. Alegraram-se os egípcios com sua partida, pelo temor que os hebreus lhes tinham causado.

38.

39. Para os abrigar Deus estendeu uma nuvem, e para lhes iluminar a noite uma coluna de fogo.

39.

40. A seu pedido, mandou-lhes codornizes, e os fartou com pão vindo do céu.

40.

41. Abriu o rochedo e jorrou água como um rio a correr pelo deserto,

41.

42. pois se lembrava da palavra sagrada, empenhada a seu servo Abraão.

42.

43. E fez sair, com júbilo, o seu povo, e seus eleitos com grande exultação.

43.

44. Deu-lhes a terra dos pagãos e desfrutaram das riquezas desses povos,

44.

45. sob a condição de guardarem seus mandamentos e observarem fielmente suas leis.

45.