1. Poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare, peste cei care locuiau în ţinutul umbrei morţii a strălucit o lumină.

2. Ai înmulţit poporul lui, le-ai mărit bucuria: se bucură înaintea ta cum se veselesc la seceriş şi se înveselesc ca la împărţirea prăzii.

3. Căci tu ai sfărâmat jugul care-l apăsa, toiagul de pe umerii săi şi nuiaua celui care-l oprima ca în ziua de la Madián.

4. Căci orice încălţăminte zgomotoasă şi orice manta învăluită în sânge vor fi arse, hrană pentru foc.

5. Pentru că un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat nouă. Stăpânirea va fi pe umerii lui şi va fi numit sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, părinte veşnic, principe al păcii,

6. ca întinderea stăpânirii lui şi a păcii să nu aibă sfârşit pe tronul lui Davíd şi, în regatul lui, să-l întărească şi să-l facă stabil prin judecată şi prin dreptate de acum şi pentru totdeauna. Zelul Domnului Sabaót va face aceasta.

7. Domnul a trimis un cuvânt împotriva lui Iacób şi a căzut în Israél.

8. Tot poporul – Efraím şi locuitorii Samaríei – a cunoscut şi ziceau în mândria şi trufia inimii:

9. „Au căzut cărămizi, dar vom construi cu pietre cioplite; sicomori au fost tăiaţi, dar îi vom înlocui cu cedri”.

10. Domnul îi va ridica pe adversarii lui Rezín împotriva lui şi pe duşmanii lui îi va întărâta.

11. Arám, din faţă, şi filisténii, din spate, îl vor devora pe Israél cu toată gura. Cu toate acestea, mânia lui nu se va potoli şi mâna lui rămâne încă întinsă.

12. Poporul nu se întoarce la cel care-l loveşte şi nu-l caută pe Domnul Sabaót.

13. Domnul va nimici din Israél capul şi coada, ramura de palmier şi trestia, într-o singură zi;

14. bătrânul şi omul de vază sunt capul, iar profetul care învaţă minciuni este coada.

15. Cei care călăuzesc poporul acesta l-au dus în eroare şi cei care sunt călăuziţi au rătăcit.

16. De aceea, Domnul nu se bucură de tinerii săi şi nu are milă de orfanii şi de văduvele sale, căci toţi sunt făţarnici şi răufăcători, orice gură vorbeşte nebunii; cu toate acestea, mânia lui nu s-a potolit şi braţul său este încă întins.

17. Căci răutatea arde ca focul care consumă mărăcini şi spini, aprinde tufişurile pădurii şi se înalţă ca un rotocol de fum.

18. Căci, de mânia Domnului Sabaót, pământul se pârjoleşte, poporul devine hrană pentru foc şi nimeni nu-l cruţă pe fratele său.

19. Sfâşie în dreapta şi tot mai este foame, devorează la stânga şi nu se satură: fiecare consumă carnea mâinii sale,

20. Manáse pe Efraím, Efraím pe Manáse şi amândoi sunt împotriva lui Iúda. Cu toate acestea, mânia Domnului nu se potoleşte şi braţul lui este încă întins.





"Tente percorrer com toda a simplicidade o caminho de Nosso Senhor e não se aflija inutilmente.” São Padre Pio de Pietrelcina