1. Trimiteţi mielul stăpânitor al pământului din Séla spre pustiu, la muntele fiicei Siónului!

2. Ca o pasăre rătăcită, alungată din cuib, aşa vor fi fiicele lui Moáb la trecătorile [râului] Arnón.

3. „Ţineţi sfat, luaţi o decizie! Fă ca noaptea umbra în miezul zilei! Ascunde-i pe cei alungaţi, iar pe fugar nu-l da în vileag!

4. Să locuiască la tine fugarii mei din Moáb, tu să le fii refugiu dinaintea distrugătorului! Căci asupritorul nu va mai fi, distrugerea va înceta şi cel care calcă în picioare va dispărea din ţară.

5. Un tron va fi stabilit prin îndurare: pe el va sta întru adevăr în cortul lui Davíd cel care judecă, cel care caută judecată şi cel care aleargă după dreptate.

6. Am auzit de îngâmfarea foarte mare a Moábului, de trufia, semeţia lui. Şi [această] aroganţă a lui oare nu e numai vorbărie?

7. De aceea Moáb geme pentru Moáb: toţi gem; după turtele de stafide din Chir-Haréset jelesc încremeniţi.

8. Căci câmpiile din Heşbón sunt vlăguite ca via din Sibmá; stăpânii neamurilor calcă în picioare butucii cu strugurii ei până la Iaezér: ajung şi rătăcesc în pustiu, când mlădiţele ei se întindeau şi ajungeau la mare.

9. De aceea voi plânge cu plânsul Iaezérului pentru via din Sibmá; vă voi sătura cu lacrimile mele, Heşbón şi Elealé, pentru că un strigăt s-a abătut asupra roadelor de vară şi asupra secerişului.

10. Bucuria şi veselia au dispărut din grădină, în vii nu se mai cântă, nici nu se mai chiuie; strugurii în teascuri nu mai sunt striviţi de cei care îi calcă şi am făcut să înceteze strigătul de bucurie.

11. De aceea freamătă măruntaiele mele ca o harpă pentru Moáb şi interiorul meu pentru Chir-Harés.

12. Când se va arăta obosit Moábul pe înălţimi, va veni la sanctuarul său ca să se roage, dar nu va putea”.

13. Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul odinioară cu privire la Moáb.

14. Dar acum, Domnul vorbeşte: „După trei ani, ca anii unui om tocmit, măreţia Moábului va fi dispreţuită cu toată mulţimea lui cea mare; puţinul care va mai rămâne va fi mic şi fără însemnătate”.




“Submeter-se não significa ser escravo, mas ser livre para receber santos conselhos.” São Padre Pio de Pietrelcina