Salmos, 103

1. Bendize, ó minha alma, o Senhor! Senhor, meu Deus, vós sois imensamente grande! De majestade e esplendor vos revestis,*

1. Al lui Davíd. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul şi tot ce este în mine [să binecuvânteze] numele său cel sfânt!

2. envolvido de luz como de um manto. Vós estendestes o céu qual pavilhão,

2. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita nicicând de binefacerile sale!

3. acima das águas fixastes vossa morada. De nuvens fazeis vosso carro, andais nas asas do vento;

3. El îţi iartă toate nelegiurile şi te vindecă de orice boală.

4. fazeis dos ventos os vossos mensageiros, e dos flamejantes relâmpagos vossos ministros.*

4. El îţi răscumără viaţa din adânc şi te încununează cu îndurare şi dragoste;

5. Fundastes a terra em bases sólidas que são eternamente inabaláveis.

5. el îţi satură cu bunătăţi bătrâneţea şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul.

6. Vós a tínheis coberto com o manto do oceano, as águas ultrapassavam as montanhas.

6. Domnul face dreptate şi judecată [dreaptă] tuturor celor care sunt asupriţi.

7. Mas à vossa ameaça elas se afastaram, ao estrondo de vosso trovão estremeceram.

7. El a făcut cunoscute lui Moise căile sale şi faptele sale [minunate], fiilor lui Israél.

8. Elevaram-se as montanhas, sulcaram-se os vales nos lugares que vós lhes destinastes.

8. Domnul este îndurător şi milostiv, el este îndelung răbdător şi plin de îndurare.

9. Estabelecestes os limites, que elas não hão de ultrapassar, para que não mais tornem a cobrir a terra.*

9. El nu dojeneşte la nesfârşit, nici nu poartă pe veci [mânie].

10. Mandastes as fontes correr em riachos, que serpeiam por entre os montes.

10. El nu face după greşelile noastre, nici nu ne răsplăteşte după fărădelegile noastre.

11. Ali vão beber os animais dos campos, neles matam a sede os asnos selvagens.

11. Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, tot atât de mare este îndurarea sa faţă de cei care se tem de el.

12. Os pássaros do céu vêm aninhar em suas margens, e cantam entre as folhagens.

12. Cât de departe este răsăritul de apus, atât de mult îndepărtează de la noi nelegiuirile noastre.

13. Do alto de vossas moradas derramais a chuva nas montanhas, do fruto de vossas obras se farta a terra.

13. Aşa cum un tată îşi iubeşte copiii, aşa îi iubeşte Domnul pe cei care se tem de el.

14. Fazeis brotar a relva para o gado, e plantas úteis ao homem, para que da terra possa extrair o pão

14. Căci el ştie din ce am fost plăsmuiţi şi nu uită că suntem ţărână.

15. e o vinho que alegra o coração do homem, o óleo que lhe faz brilhar o rosto e o pão que lhe sustenta as forças.

15. Zilele omului sunt ca iarba, el înfloreşte ca floarea câmpului.

16. As árvores do Senhor são cheias de seiva, assim como os cedros do Líbano que ele plantou.

16. Când suflă vântul, ea nu mai este, nici locul în care a stat nu se mai cunoaşte.

17. Lá constroem as aves os seus ninhos, nos ciprestes a cegonha tem sua casa.

17. Dar îndurarea Domnului rămâne din veac şi până-n veac peste cel care se teme de el şi dreptatea lui, peste copiii copiilor lor,

18. Os altos montes dão abrigo às cabras, e os rochedos aos arganazes.

18. peste cei care păzesc alianţa sa şi îşi aduc aminte de preceptele lui, ca să le împlinească.

19. Fizestes a lua para indicar os tempos; o sol conhece a hora de se pôr.

19. Domnul şi-a stabilit în ceruri tronul său, domnia lui se întinde peste toate.

20. Mal estendeis as trevas e já se faz noite, entram a rondar os animais das selvas.

20. Binecuvântaţi pe Domnul, toţi îngerii lui, voi, cei puternici, care împliniţi cuvintele sale ascultând de glasul cuvântului său!

21. Rugem os leõezinhos por sua presa, e pedem a Deus o seu sustento.

21. Binecuvântaţi-l pe Domnul, toate oştirile sale, slujitorii lui, care împliniţi voinţa lui!

22. Mas se retiram ao raiar do sol, e vão se deitar em seus covis.

22. Binecuvântaţi-l pe Domnul, toate lucrările lui, în tot locul stăpânirii sale! Binecuvântează-l, suflete al meu, pe Domnul!

23. É então que o homem sai para o trabalho, e trabalha sem descanso até o entardecer.

23.

24. Ó Senhor, quão variadas são as vossas obras! Feitas, todas, com sabedoria, a terra está cheia das coisas que criastes.

24.

25. Eis o mar, imenso e vasto, onde, sem conta, se agitam animais grandes e pequenos.

25.

26. Nele navegam as naus e o Leviatã que criastes para brincar nas ondas.*

26.

27. Todos esses seres esperam de vós que lhes deis de comer em seu tempo.

27.

28. Vós lhes dais e eles o recolhem; abris a mão, e se fartam de bens.

28.

29. Se desviais o rosto, eles se perturbam; se lhes retirais o sopro, expiram e voltam ao pó donde saíram.

29.

30. Se enviais, porém, o vosso sopro, eles revivem e renovais a face da terra.

30.

31. Ao Senhor, glória eterna; alegre-se o Senhor em suas obras!

31.

32. Ele, cujo olhar basta para fazer tremer a terra, e cujo contato inflama as montanhas.*

32.

33. Enquanto viver, cantarei à glória do Senhor, salmodiarei o meu Deus enquanto existir.

33.

34. Possam minhas palavras lhe ser agradáveis! Minha única alegria se encontra no Senhor.

34.

35. Sejam tirados da terra os pecadores e doravante desapareçam os ímpios. Bendize, ó minha alma, o Senhor! Aleluia.

35.