Isaías, 6

1. No ano da morte do rei Ozias, eu vi o Senhor sentado num trono muito ele-vado; as franjas de seu manto enchiam o templo.*

1. În anul morţii regelui Ozía, l-am văzut pe Domnul şezând pe un tron înalt şi ridicat, iar poalele mantiei lui umpleau templul.

2. Os serafins se mantinham junto dele. Cada um deles tinha seis asas; com um par de asas velavam a face; com outro cobriam os pés; e, com o terceiro, voavam.*

2. Serafimi stăteau deasupra lui; fiecare avea câte şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau.

3. Suas vozes se revezavam e diziam: “Santo, santo, santo é o Senhor Deus do universo! A terra inteira proclama a sua glória!”.

3. Strigau unul către altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Sabaót! Plin este tot pământul de mărirea lui!”.

4. A este brado as portas estremeceram em seus gonzos e a casa encheu-se de fumo.

4. Se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna, iar casa s-a umplut de fum.

5. “Ai de mim” – gritava eu –. “Estou perdido porque sou um homem de lábios impuros, e habito com um povo (também) de lábios impuros e, entretanto, meus olhos viram o rei, o Senhor dos exércitos!”

5. Şi am zis: ,,Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate, iar ochii mei l-au văzut pe rege, pe Domnul Sabaót!”.

6. Porém, um dos serafins voou em minha direção; trazia na mão uma brasa viva, que tinha tomado do altar com uma tenaz.

6. Dar unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar.

7. Aplicou-a na minha boca e disse: “Tendo esta brasa tocado teus lábios, teu pecado foi tirado, e tua falta, apagada”.

7. Mi-a atins gura şi a zis: ,,Iată, atingându-se acesta de buzele tale, vinovăţia şi păcatul tău sunt acoperite!”.

8. Ouvi então a voz do Senhor que dizia: “Quem enviarei eu? E quem irá por nós?”. “Eis-me aqui” – disse eu –, “enviai-me.’’

8. Am auzit glasul Domnului, zicând: „Pe cine voi trimite şi cine va merge pentru noi?”. Iar eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă pe mine!”.

9. “Vai, pois, dizer a esse povo” – disse ele: “Escutai, sem chegar a compreender, olhai, sem chegar a ver.

9. El a zis: „Mergi şi spune-i acestui popor: «De ascultat, voi ascultaţi, dar nu înţelegeţi, de văzut, voi vedeţi, dar nu pricepeţi».

10. Obceca o coração desse povo, ensurdece-lhe os ouvidos, fecha-lhe os olhos, de modo que não veja nada com seus olhos, não ouça com seus ouvidos, não compreenda nada com seu espírito. E não se cure de novo”.*

10. Împietreşte inima acestui popor, îngreunează-i urechile şi leagă-i ochii, ca să nu vadă cu ochii, să nu audă cu urechile şi inima lui să nu înţeleagă, ca să nu se întoarcă şi să-l vindec!”.

11. “Até quando, Senhor?” – disse eu. E ele respondeu: “Até que as cidades fiquem devastadas e sem habitantes, as casas, sem gente, e a terra, deserta;

11. Dar eu am spus: „Până când, Doamne?”. El a răspuns: „Până când vor fi cetăţile pustiite, fără locuitori, casele fără oameni şi pământul va fi devastat de pustiire”.

12. até que o Senhor tenha banido os homens, e seja grande a solidão na terra.

12. Domnul îi va îndepărta pe oameni şi ţara va ajunge o mare pustiire.

13. Se restar um décimo da população, ele será lançado ao fogo, como o terebinto e o carvalho, cuja linhagem permanece quando são abatidos.” Sua linhagem é um germe santo.*

13. Şi dacă va mai rămâne în ea o zecime, se va întoarce şi va fi consumată ca stejarul şi ca terebintul a căror rădăcină, când sunt tăiaţi, rămâne: sămânţă sfântă este rădăcina ei.