Cartea profetului Isaía, 6

1. În anul morţii regelui Ozía, l-am văzut pe Domnul şezând pe un tron înalt şi ridicat, iar poalele mantiei lui umpleau templul.

2. Serafimi stăteau deasupra lui; fiecare avea câte şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau.

3. Strigau unul către altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Sabaót! Plin este tot pământul de mărirea lui!”.

4. Se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna, iar casa s-a umplut de fum.

5. Şi am zis: ,,Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate, iar ochii mei l-au văzut pe rege, pe Domnul Sabaót!”.

6. Dar unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar.

7. Mi-a atins gura şi a zis: ,,Iată, atingându-se acesta de buzele tale, vinovăţia şi păcatul tău sunt acoperite!”.

8. Am auzit glasul Domnului, zicând: „Pe cine voi trimite şi cine va merge pentru noi?”. Iar eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă pe mine!”.

9. El a zis: „Mergi şi spune-i acestui popor: «De ascultat, voi ascultaţi, dar nu înţelegeţi, de văzut, voi vedeţi, dar nu pricepeţi».

10. Împietreşte inima acestui popor, îngreunează-i urechile şi leagă-i ochii, ca să nu vadă cu ochii, să nu audă cu urechile şi inima lui să nu înţeleagă, ca să nu se întoarcă şi să-l vindec!”.

11. Dar eu am spus: „Până când, Doamne?”. El a răspuns: „Până când vor fi cetăţile pustiite, fără locuitori, casele fără oameni şi pământul va fi devastat de pustiire”.

12. Domnul îi va îndepărta pe oameni şi ţara va ajunge o mare pustiire.

13. Şi dacă va mai rămâne în ea o zecime, se va întoarce şi va fi consumată ca stejarul şi ca terebintul a căror rădăcină, când sunt tăiaţi, rămâne: sămânţă sfântă este rădăcina ei.